Eu, cel din oglindă
Diavolul îmi zâmbea ușor ironic, îmbrăcat în costum negru, cămașă și cravată de aceeași culoare. Clar, tipul avea stil. Și îmi dădea și mie idei. Cumva știuse că voi face alegerea corectă. În subconștient o știusem și eu. Doar că deasupra se afla un înveliș de conștiință care se fisura mai rapid decât gaura din stratul de ozon. Meritam mai mult decât primisem în cei treizeci și doi de ani de viață, iar acum veneau toate grămadă spre mine. Venise vremea recoltei. Răbdarea și toleranța mea fuseseră răsplătite.