Anomalia
După un timp m-am trezit cu Paul la ușă. Venea mereu la mine, cu te miri ce obiect și mi-l punea în brațe. Ia-l tu, îmi zicea. Umplusem garsoniera cu lucruri de la Paul, dar nu mă deranja, pentru că venea cu obiecte interesante. Îmi adusese o masă și un fotoliu vechi. Mi au prins bine. În rest, chestii electronice, două biciclete și sacoșe pline cu de toate. După aceea îmi zicea să-l masez pe frunte și pe gât, zicea că am mâini de aur, îi iau durerea mai ceva ca un tub de medicamente. Îl masam, știam că îi face plăcere.