Poesía
PRIMORDIALĂ Curge dintr-un ochi gigantic,lacrima de început,Universul fantomatic zacestins în transparență,cade forma globularăprintr-un spațiu conceputde gândirea infernalăa pătrunderii în esență. DESCONCRETIZARE Eram dincolo de închipuire. Formele noisub iluminareaaceluiași spectru,ne adunau unul în celălalt. Lăsasem în urmăadevărul de până atunci;concretul nu mai zăbovea cu
Leer másYo, el del espejo.
Un om care a trăit toată viața în decădere și ignoranță, purtat mereu ca o frunză în bătaia vântului, se va agăța de orice iluzie, își va face tot felul de scenarii nerealiste că va ieși din situația mizerabilă în care se află.
Leer másEl señor de la medianoche
Un foșnet mă trezise dintr-un vis aiurit, în care trei canibali îmi cruțaseră viața, cerându-mi în schimb să le fredonez o baladă pe care o cântam când eram mai mic. Ochii mă usturau de la atâta beznă. Somnul mă părăsise definitiv, dar încă
Leer másLas criaturas de la última noche.
Noaptea… Noaptea îl bântuise pe Andrei Iorga ca o iubită neliniștită, ruinată de gelozie, o amantă ce te trage în ghearele ei și-ar vrea să nu-ți mai dea drumul vreodată, sugrumându-te cu posesivitatea dragostei sale. Tot așa și visul, un amalgam de imagini
Leer más