După echilibrarea realității și a potențialelor nemanifestate în Tărâmul Potențialelor Infinite, MaRa și CosTelor au simțit pentru prima dată un val de liniște în structura Multiversului. Însă această pace avea să fie de scurtă durată. La marginea infinită a Multiversului, o anomalie neașteptată începu să își facă simțită prezența: un curent de energie temporală care părea să vină de la granița Timpului însuși.

Într-o dimineață, MaRa observă pe hărțile temporale o perturbare subtilă. Era ca și cum timpul însuși începea să se curbeze, iar stringurile vibraționale începeau să se alinieze într-un mod haotic, aparent fără nicio explicație. Când privi mai atent, își dădu seama că fenomenul provenea de la un punct fix de la marginea Multiversului, într-o zonă numită de vechii Gardieni „Limita Eternului”.

„Este ca o chemare dintr-un timp pierdut,” îi spuse MaRa lui CosTelor, urmărind fluxurile temporale care dansau pe ecrane. „Pare să ne indice o origine a existenței noastre, o sursă pe care nu am cunoscut-o niciodată.”

CosTelor analiză fluxul temporal cu privirea concentrată. „Această energie nu e parte din Nodul Primordial, nici măcar din Tărâmul Potențialelor Infinite. Este ceva mai profund, ca și cum ar fi o umbră a Timpului însuși. Dacă acest lucru provine de la Limita Eternului, am putea asista la apariția unui nou tip de conștiință.”

* * *

MaRa și CosTelor porniră în căutarea sursei, înaintând spre Limita Eternului, acolo unde structura temporală începea să se destabilizeze. Cu cât se apropiau mai mult, cu atât stringurile vibrau mai haotic, ca și cum toate destinele, alegerile și realitățile posibile începeau să devină simultane.

Ajunși la destinație, cei doi Gardieni simțiră o prezență copleșitoare. În fața lor, un portal se deschise, emanând o lumină pură și tulburătoare, un amestec de trecut și viitor comprimat într-un moment atemporal. Din lumină apăru o siluetă translucidă, schimbându-se constant, trecând prin forme, vârste și ipostaze ca într-un vis fracturat.

"그래요 Vălul Timpului Nemărginit,” spuse ființa, vocea sa răsunând ca un ecou al tuturor momentelor deodată. „Eu sunt memoria fiecărei clipe și umbra fiecărui viitor. Sunt limita și în același timp, continuitatea voastră.”

MaRa și CosTelor se priveau, fascinați și tulburați. „Ești manifestarea Timpului însuși?” întrebă CosTelor, cu vocea plină de uimire. „Dar nu înțelegem, dacă tu ești timpul… de ce doar acum ai ales să te arăți?”

Vălul Timpului Nemărginit îi privi cu o tristețe de dincolo de înțelegerea lor. „Până acum, ați fost conectați la Nodul Primordial și la Tărâmul Potențialelor, însă nu ați înțeles pe deplin natura Timpului. Voi percepeți timpul ca pe o linie, o succesiune de momente. Dar Timpul este un cerc, o vastitate în care toate se întâmplă simultan. Când ați creat Tărâmul Potențialelor, ați slăbit această iluzie liniară. Acum, timpul, așa cum îl cunoașteți, este amenințat.”

MaRa simți un fior de neliniște. „Dacă această iluzie liniară se destramă, Multiversul va pierde structura care permite existența conștiințelor individuale. Dar ce putem face?”

Vălul îi privi adânc, iar ochii săi păreau să reflecte toate viețile, toate destinele și toate alegerile posibile. „Trebuie să creați un nou Văl, o separare care să păstreze integritatea temporală a realităților. Altfel, trecutul, prezentul și viitorul se vor contopi într-un singur moment, și fiecare destin va deveni o simplă amintire într-un univers înghețat.”

* * *

Cei doi Gardieni știau că aveau nevoie de puterea combinată a Nodului Primordial și a Tărâmului Potențialelor pentru a crea un astfel de Văl. Această separare temporală trebuia să fie una de o complexitate nemaiîntâlnită, un văl din stringuri care să permită fiecărui destin să curgă într-un timp propriu, fără a rupe legătura cu existența infinită.

Cu ajutorul energiilor primordiale și al conștiințelor din Tărâmul Potențialelor, MaRa și CosTelor începură să împletească stringurile, creând un țesut complex care să fie simultan un filtru și o protecție împotriva colapsului temporal. Vălul pe care îl construiau urma să permită fiecărui destin să aibă un curs distinct, iar conștiințele să experimenteze trecutul, prezentul și viitorul fără a pierde sensul individualității.

Când structura era aproape completă, Vălul Timpului Nemărginit se apropie și întinse mâinile sale translucide peste stringurile create de Gardieni. „Eu voi fi Păstrătorul acestui Văl,” spuse el, cu o solemnitate adâncă. „Voi asigura separarea și continuitatea fiecărui destin, și voi rămâne aici la Limita Eternului, unde timpul este nemărginit și în același timp fin.”

* * *

Când construcția Vălului fu finalizată, MaRa și CosTelor simțiră o schimbare profundă. Multiversul, sub influența acestui nou Văl, începu să vibreze într-o armonie delicată. Fiecare conștiință, fiecare destin își reluă cursul, însă cu o nouă înțelegere — aceea că timpul lor era limitat, dar integrat într-un flux etern.

Vălul Timpului Nemărginit devenise un gardian invizibil al fiecărei clipe și al fiecărui posibil viitor, asigurând că trecutul, prezentul și viitorul coexistau în perfectă sincronizare, fără a amenința ordinea destinelor.

Astfel, în urma acestei transformări, Multiversul atinsese un nou nivel de conștiință temporală, unul în care liniaritatea era doar o fațetă a unei eternități vaste și nemărginite. Iar MaRa și CosTelor vegheau din nou, mai conștienți ca oricând de măreția și fragilitatea fluxului infinit al existenței.

Explorează mai departe… Freamătul Esenței Cosmice