Undeva prin 90-91, Adi Uceanu (fostă Gogan) mi-a zis de String, pentru că mă știa prăjit pe SF. Era imediat după începusem Politehnica, la Transporturi, Autovehicule Rutiere. Am fost cu ea la Ecran Club într-o miercuri seara și mi s-a părut fascinant: sus la etajul 1 un grup de nărzi își imaginau planete, galaxii și nave spațiale, în timp ce jos se juca barbut și se asculta povestea unui domn care, în timp ce citea ziarul așteptând în stație la Lizeanu, a observat cum trece o domnișoară blondă, îmbrăcată după ultima modă. Pentru următorii 4 ani, am fost prezent săptămână de săptămână la ședințele String. Am avut onoarea să-i cunosc pe unii dintre cei mai mari scriitori de SF români din istorie: George Anania, Romulus Bărbulescu, Mihai Grămescu, Liviu Radu. Legende. Tot acolo am întâlnit zeci de oameni deosebiți, care mi-au devenit prieteni, chit că acum vorbim doar pe FB. Vă știți voi, pezevenghilor! Am împărțit cu voi aventuri imaginare și mâncare încălzită la ceaun pe Baltă. Prin 1996, după câteva luni la RAR ca inginer stagiar, mi-am dat seama că viitoarea mea carieră în ingineria auto este o greșeală oribilă. Din fericire, talentul la scris mi-a folosit în continuare, e drept că nu în literatură. Acum sunt unul dintre seniorii industriei de publicitate, director de creație la agenția GAV. De-a lungul carierei, am câștigat peste 100 de premii naționale și internaționale de publicitate și sunt responsabil pentru unele dintre lucrurile care vă enervează când se întrerupe filmul favorit. Dar SF-ul a rămas dragostea mea dintâi și sunt în continuare un devorator constant de lumi imaginare. În final, încă două lucruri. Mulțumiri Anei-Maria pentru tot ce face pentru SF-ul românesc, atât ca scriitor, cât și ca „istoric”. Keep on the good work! Și mulțumiri pentru cea fără de care String nu ar fi existat. Live long and prosper, doamnă Mihaela Muraru-Mândrea!