MaRa pășea prin vastitatea unui spațiu pe care nu-l putea defini. Multiversurile Imaginare fuseseră doar o fracțiune din ceea ce descoperise până acum. În fața ei, un peisaj care nu aparținea niciunei realități cunoscute se desfășura cu o frumusețe terifiantă – planete suprapuse în aceeași dimensiune, arhitecturi colosale formate din lumini și umbre, și coridoare care păreau să ducă spre infinit.

În acest univers nou, nici spațiul și nici timpul nu aveau sensurile pe care le înțelesese până atunci. Vibrațiile stringurilor nu doar conturau structura realității, ci păreau să fie țesătura primordială a tot ce exista, o rețea de posibilități neexplorate.

„Acesta este locul de unde totul începe,” rosti o voce familiară în spatele ei.

MaRa se întoarse încet. În fața ei stătea CosTelor, un fost coleg care dispăruse în timpul unei misiuni anterioare, despre care se crezuse că fusese înghițit de o fisură în spațiu-timp. Dar CosTelor părea acum… diferit. Părea mai mult decât uman. Ochii săi, de o claritate supraomenească, reflectau nu doar lumina, ci și ceva mai profund, ca și cum puteau pătrunde în esența oricărei forme de existență.

„Cum… ești aici? Ce s-a întâmplat cu tine?” întrebă MaRa, luptându-se să își păstreze calmul.

CosTelor zâmbi enigmatic. „Nu am fost pierdut. Am fost… transformat. Aici, în Noul Fundament, realitatea nu este ceea ce știam noi. Este ceva mai mare, un concept care transcende percepția noastră limitată. Tot ce credeam că știm despre stringuri, multiversuri, spațiu și timp – toate acestea sunt doar niște reflexii parțiale ale unui adevăr mult mai vast.”

„Noul Fundament?” repetă MaRa. „Ce este acest loc?”

„Este originea tuturor lucrurilor,” răspunse CosTelor. „Este locul de unde toate universurile, toate realitățile și toate imaginile posibile ale existenței își trag puterea. Aici, conștiința colectivă și legile fizicii se contopesc. Gândurile nu doar creează realitatea, ci și o modelează continuu.”

MaRa înțelese acum că acest loc era centrul nevăzut al Multiversului – o sursă de neînchipuită putere și, totodată, de pericol. Odată ce cineva înțelegea cum funcționa, putea să rescrie realitatea însăși.

CosTelor se apropie încet de ea. „Tu ai fost aleasă să pășești aici pentru că ai fost singura care a supraviețuit călătoriilor anterioare. Ai văzut destrămarea timpului, învolburarea spațiului și umbrele multiversurilor. Dar aici, în Noul Fundament, poți înțelege cu adevărat cum să controlezi toate aceste forțe. Aici poți deveni mai mult decât o simplă călătoare. Poți deveni un arhitect al realității.”

MaRa simțea greutatea cuvintelor lui CosTelor, dar nu era pregătită să accepte. „Dacă ai fost transformat… de ce nu ai revenit? De ce ai rămas aici?”

CosTelor o privi lung, ca și cum ar fi cântărit decizia de a-i spune adevărul. „Aici nu mai există revenire. Odată ce ai pătruns în Noul Fundament, nu te mai poți întoarce în realitățile obișnuite, pentru că ele devin irelevante. Ceea ce am descoperit aici e mult mai vast decât orice am cunoscut vreodată. Dar fiecare decizie pe care o iei aici are consecințe nu doar pentru tine, ci pentru întregul Multivers.”

MaRa îl privi în tăcere. Simțea forța acestui loc, atracția lui irezistibilă, dar și pericolul ascuns în promisiunile sale.

„Și dacă nu vreau să devin un arhitect al realității? Dacă vreau doar să salvez lumea pe care am lăsat-o în urmă?”

CosTelor zâmbi din nou, dar de data asta, în zâmbetul lui se simțea o urmă de tristețe. „Nu poți să te întorci la ceea ce era. Noul Fundament îți oferă o singură alegere: să creezi sau să fii creată. Dacă refuzi, vei deveni parte din haosul creativ al acestui loc, absorbită de energiile care definesc totul.”

MaRa simți cum realitatea din jur începe să pulseze în ritmul respirației ei. Fiecare gând părea să modifice structura înconjurătoare, ca și cum acest loc răspundea la prezența conștiinței sale.

„Trebuie să fie o cale de ieșire,” spuse ea, cu o voce tremurândă, dar determinată.

„Nu e vorba despre ieșire,” spuse CosTelor, cu ochii aprinși de o intensitate nouă. „Este vorba despre alegerea ta de a modela ceea ce urmează. Nu mai există cale de întoarcere. Începi să vezi deja cum spațiul se modelează după tine. Și acesta e doar începutul.”

În acel moment, ceva imens și invizibil se mișcă prin spațiul dintre ei. MaRa simți cum aerul în jurul ei devine dens, aproape palpabil. Umbrele unor creaturi de dimensiuni uriașe, formate din energie pură, păreau să treacă la marginea câmpului ei vizual.

„Ce sunt acestea?” întrebă ea, înghețând în loc.

„Sunt gardienii realităților,” răspunse CosTelor cu o voce scăzută. „Entități care veghează asupra Noului Fundament. Ele asigură că nicio creație nu devine prea haotică, prea periculoasă pentru însăși țesătura realității.”

MaRa simți o spaimă profundă. Gardienii nu păreau ființe pe care să le poți înfrunta sau controla. „Și dacă decid să nu creez nimic?”

CosTelor își coborî vocea. „Atunci vei fi distrusă.”

MaRa privi în jur. Știa că nu era pregătită pentru o asemenea responsabilitate, dar în același timp, nu avea de ales. În fața ei, realitatea se desfășura ca o pagină albă a unei cărți imense, așteptând să fie scrisă. Fiecare alegere pe care o făcea urma să afecteze nu doar această lume, ci toate celelalte.

„Noul Fundament,” spuse ea încet, contemplându-și viitorul. „Nu e doar o fundație pentru universuri. E fundația pentru orice poate exista. Totul se va întâmpla din cauza mea… sau nu se va întâmpla deloc.”

CosTelor făcu un pas în față, privindu-o intens. „Acum înțelegi. Dar trebuie să alegi. Ce va fi, MaRa? Vei crea un nou univers sau te vei lăsa înghițită de haos?”

Cu o adâncă inspirație, MaRa se pregăti să facă alegerea finală. Și atunci, în mintea ei, un gând străfulgeră „Dacă totul e modelat de conștiință… de ce să mă limitez la o singură realitate?”

CosTelor rămase tăcut pentru o clipă, surprins. „Ce vrei să spui?”

„Voi crea o realitate care nu e nici haos, nici ordine,” spuse ea. „Voi crea ceva cu totul nou. O lume care să fie atât flexibilă, cât și stabilă. Un loc unde gardienii nu au putere și unde legile sunt dictate de cei care o locuiesc. Nu vreau să fiu arhitectul suprem. Vreau să ofer libertatea de a crea.”

CosTelor o privi lung, tăcerea lui vorbind mai mult decât orice cuvinte. „Aceasta este alegerea ta?”

MaRa încuviință din cap.

Atunci, gardienii dispărură, iar spațiul în jurul ei se schimbă. Noul Fundament, acest univers primordial, începu să vibreze în armonie cu gândurile ei.

Explorează mai departe… Generationen in Resonanz