Lumina din ad\ncuri

1. Arv a ie[it din col]ul lui \ntunecos [i jilav pentru prima datq \n acea zi. Asta se \nt\mplase cu trei sqptqm\ni \nainte de sqrbqtoarea Zarni. Corpul nu‑l durea mai tare dec\t de obicei [i‑ar fi rqmas \ncq mult timp \n adqpostul improvizat din cartoane [i foi de plastic, dacq foamea [i frigul nu l‑ar fi m\nat afarq. Ora[ul era zgribulit, blocurile ro[ii [i negre miroseau a cqrqmidq udq [i‑a pqm\nt. ^n apropiere se afla un parc pe ale cqrui bqnci marca Armont, extensibile, Arv dormise \n primele zile de derutq dupq ce‑[i pierduse slujba [i fusese evacuat din apartamentul ce apar]inea firmei.

C\teva clipe de nehotqr\re, apoi o luq pe trotuar, ascunz\ndu‑se pe sub stre[ini, de[i n‑avea nici un rost. Ploaia \l \nmuiase \ncq de c\nd \ncercase sq se odihneascq \n frigul adqpostului \nchiriat pe c\teva jetoane de la un mic escroc care cumpqrase spa]iul dintre douq clqdiri periferice [i‑l transformase, fqc\ndu‑l oarecum locuibil. Un timp, Arv se opri l\ngq zidul unei clqdiri, sediul unei secte dintre cele peste 10.000 care proliferau \n ora[. Din interior se auzeau glasurile cqlugqrilor c\nt\nd, voci baritonale, urc\nd [i cobor\nd treptele gamei sau doar ]in\nd isonul. Arv crezuse cq trupul squ t\nqr va rezista la orice, dar se \n[elase. ^n cele din urmq, frigul \l \ncol]ise. ^nquntru era probabil mai cald, dar nu vroia sq intre, de teamq sq nu fie vqzut de cineva. ^n ora[ ploua de sqptqm\ni \ntregi; monotonq [i deprimantq, toamna se apropia, apoi iarna de care se temea mai mult dec\t orice. Rqmase un timp l\ngq bisericq, ascult\nd c\ntecele. P\nq acum nu le bqgase \n seamq frumuse]ea [i aerul arhaic.

^ncet se apropie de grilaj [i pqtrunse \n semi\ntuneric. Interiorul era luminat de lum\nqri mari, gqlbui, cu inscrip]ii fqcute cu negru pe ceara palidq. Nu vqzu pe nimeni. Poate muzica nu era dec\t o \nregistrare, dar asta n‑o fqcea mai pu]in tulburqtoare. Se a[ezq direct pe podea, \n dreptul unei coloane. Hainele ude picurau. Un g\nd i se \nv\rtea \n minte. Nimic nu era [ocant acolo, nimic din ce trqise \n ultimele luni.

Vqzu imaginile pictate pe pere]i – diavolii cu ochi rqsuci]i, oamenii‑melc cu ochi fosforescen]i [i expresivi, [i dansul lor, ce \nconjura biserica \ntr‑o frescq blasfemitoare, arqt\nd cq nimic din aranjamentul interior nu era altceva dec\t un decor de prost gust.

Figurile desenate strqluceau mat de parc‑ar fi fost executate de cur\nd. Pe o masq \naltq, chiar \n fa]a lui, se afla un tom deschis la o paginq acoperitq de ilustra]ii. Exista [i text, dar nu reu[i sq‑l citeascq. Literele alcqtuiau cuvinte, acestea se legau \n fraze, dar scrierea era continuq, fqrq spa]ii libere, fqrq majuscule, deci [i mai greu de descifrat. Atunci privi poza coloratq \n nuan]e de galben [i ro[u, \n care c\teva femei cu m\inile ridicate spre cer pqreau sq contemple capul unui bqrbat, care era Gaiber, liderul grupqrii Zarni. Pictura era naivq, culorile strqlucitoare de icoane, nu de ilustra]ie de carte. Totu[i, personajele nu erau lipsite de gra]ie, contrast\nd cu frescele observate mai devreme. Arv ar fi vrut sq [tie ce manuscris era, dar m\inile \i tremurau [i nu reu[i sq \ntoarcq nici mqcar o filq. Poate paginile erau lipite sau el deja adormise [i visase \ntreaga scenq.

C\nd se mai dezmetici, se \ntrebq ce‑l atrqsese acolo. Probabil fuseserq muzica [i vocile lipsite de acompaniament, dar pline [i lini[titoare, o \nregistrare ce purta amprenta vechimii prinsq \n glasurile provenite dintr‑o ma[inqrie ce sintetiza gamele melodice. Pentru Arv era de ajuns. Vocile \l fqceau sq se simtq \n siguran]q. Nu exista nimeni care sq‑l vadq, sq‑l recunoascq. Se lqsq dus de muzicq [i ultimul g\nd i se \ndreptq spre fostul lui asociat. Se \ncqlzise [i lucrurile i se pqreau mai u[or de realizat dec\t \nainte. Poate de data asta va accepta sq‑l primeascq. {tia cq avea sq se ducq sq \ncerce sq mai stoarcq bani, dar asta nu‑l mai deranja ca \nainte. Totu[i, \ncq se mai temea de gorilele lui, mai ales cq mai sim]ea \ncq durerea loviturilor. Muzica se opri pentru o clipq [i Arv adormi ad\nc.

2. C\nd se trezi, lumina zilei era albq [i rece. Capela n‑avea vitralii, ci doar c\teva ferestre cu sticlq albq prinsq sub arcadele alungite.

– Mai dormi? \ntrebq cineva.

Arv zv\cni speriat [i‑[i roti privirile. ^n primul moment nu vqzu pe nimeni. Doar pere]ii vqrui]i, albi. Nu fuseserq acolo picturile cu diavolii sqltqre]i [i bacanala scheletelor prinse \n horq? Poate visase doar. Cu o searq \nainte fusese ame]it de frig [i de bqutura dubioasq pe care colegul lui de pat i‑o preparase ca sq‑l ajute sq se \ncqlzeascq.

Se ridicq sq plece. Poate deranjase pe cineva. Atunci \[i aminti c‑ar fi trebuit sq \nt\lneascq acolo un tip care i‑ar fi fqcut rost de o slujbq. Trebuia sq se teamq? Cer[etorii de teapa lui nu erau bine primi]i nicqieri, nici mqcar la u[ile sectelor. To]i vroiau sq c\[tige, nimeni sq dea. {i totu[i, cineva vrusese sq‑l ajute. “{i ]i se va da \nsutit”, \i umbla prin cap o frazq auzitq nu se [tie unde.

Omul care‑i vorbise era un bqtr\n \mbrqcat poate ceva mai bine dec\t el. Pe trupul mqrunt ascuns \n hainq, capul \i pqrea prea mare.

“E \ngrijitorul bisericii”, \[i spuse Arv privind afarq prin ferestrele \n care bqtea ploaia de toamnq.

– Eu s\nt Papa Gem, \i spuse bqtr\nul. Nu mai po]i rqm\ne aici. ^n cur\nd o sq vinq preotul.

Arv dqdu din cap. {tia cq trebuia sq plece [i sq se \ntoarcq \n culcu[ul squ umed sau sq rqtqceascq pe strqzi privind vitrinele magazinelor.

– N‑am unde sq mq duc, mqrturisi \ntr‑un t\rziu.

– Ai probleme? \ntrebq Papa Gem, d\nd \n]elegqtor din cap. E[ti cqutat?

– Da, \i rqspunse Arv, \ntreb\ndu‑se dacq nu era periculos sq aibq \ncredere \ntr‑un strqin.

Dar Papa Gem r\se [i asta pqru ciudat.

– Am bqnuit eu, pentru cq e[ti prea t\nqr [i dacq nu s‑ar fi pus pre] pe capul tqu ]i‑ai fi gqsit de lucru. Nu‑]i fie teamq, n‑am sq te denun]. {tiu cum e. Am trecut [i eu prin asta. E[ti cam firav. Cum ai reu[it sq rezi[ti p\nq acum?

{i Arv se \ntreba cum reu[ise. ^i era frig [i nu‑[i putea opri tremurul. Hainele \i erau \ncq ude. Tu[i sec. Rqcise, dar, ciudat, cu o searq \nainte, c\nd dormise pe podeaua rece, nu sim]ise rqcoarea pietrei.

– Am fost chemat aici, spuse dupq o scurtq [ovqialq. Dacq este o gre[ealq, o sq plec imediat. Nu vreau sq am necazuri.

– Ai nimerit unde trebuia. Eu am fixat \nt\lnirea. Vino la mine \n camerq sq discutqm angajamentul. O sq dau drumul la \ncqlzire [i poate gqsesc [i ceva de m\ncare.

Lui Arv foamea \i dqdea ghes, a[a cq acceptq. De fapt, era normal – p\nq atunci nimeni nu‑i oferise un adqpost, m\ncare [i perspectiva unei slujbe. ^l urmq pe bqtr\n.

^n timp ce traversau biserica observq cq nu numai frescele dispqruserq, dar lipsea [i cartea pe care \ncercase s‑o rqsfoiascq. Probabil avusese halucina]ii din cauza blestematei de bquturi pe care o \nghi]ise. Poate cartea nici nu era realq sau, dacq exista, fusese luatq de bqtr\n. Apoi \[i zise cq ar fi trebuit sq fie ceva mai prietenos, doar omul \i oferea un adqpost. ^[i aminti cq nici mqcar nu‑i mul]umise. Adevqrul era cq se sim]ea rqu, chiar foarte rqu.

Tunelul ce \ncepea sub capelq [i se termina \n ora[ cotea, se rqsucea deasupra r\ului care se auzea clipocind \n ad\nc sub coridoarele boltite. Din cauza ploii, r\ul crescuse [i, \n unele galerii, apa acoperea podeaua \ntr‑o p\nzq sub]ire, dar alunecoasq. Cizmele lui Arv erau gqurite [i‑[i sim]ea picioarele ude, iar gleznele \nmuiate [i umflate.

– Mai avem mult? \l \ntrebq pe Papa Gem \n timp ce‑avea grijq sq ocoleascq bql]ile mai mari.

– Nu chiar at\t de mult, \i rqspunse bqtr\nul, apoi se opri brusc [i‑l privi atent, de parcq i‑ar fi c\ntqrit \nfq]i[area [i i‑ar fi evaluat gradul de decqdere.

– N‑arq]i prea bine. E[ti sigur cq n‑ai vreuna din bolile alea care umblq pe sus, prin adqposturi?

– S\nt sqnqtos.

Arv sim]i cq se \nro[e[te. Nu se v\nduse p\nq atunci, de[i i se fqcuserq c\teva oferte. Totu[i, nu se hotqr\se s‑o facq. Un timp cochetase cu ideea – ar fi primit ceva hranq, poate [i ni[te bani [i, \n mod sigur, un adqpost pe gratis. Principiile \i deveniserq destul de elastice, dar nici nu mai fqcea prea mare caz de asta. Apoi \l vqzuse pe cumpqrqtor – un \ndrqgostit cu dantura de 24 de karate, cu trei r\nduri de gu[i suprapuse [i tremurqtoare. Estetica ur\tului. O rupsese la fugq [i‑l lqsase pe intermediar strig\nd dupq el. Qsta era alt motiv pentru care se ascundea. Barosanul de negru se sim]ise jignit [i vroia sq punq m\na pe el. Arv se mira cq mai era \ncq \n via]q sau cq nu fusese atacat [i \nghesuit \ntr‑un col] de vreo [leahtq pestri]q de nubieni. Probabil cq mai avea \ncq baftq. Asta era tot.

Bqtr\nul se socoti mul]umit. ^l crezuse pentru cq se \nro[ise.

– Zarni este problema mea, spuse Arv \ntr‑un t\rziu.

Papa Gem nu pqru prea impresionat.

– Ah, ai fqcut parte din Zarni! Accentuase ultimul cuv\nt, iar vocea \i era suavq, aproape plinq de milq. Mereu sf\r[i]i \nchi[i la c\]iva metri sub pqm\nt, \n veselul cimitir “Cr\ngul cel plin de rqcoare”. ^n fiecare zi vqd c\te‑o \nmorm\ntare cu steaguri, cagule, cruci, zvastici, tot tac\mul. Mor]ii s\nt din ambele partide. Grihol [i Zarni. ^i pun \n gropi alqturate. Ziua stau lini[ti]i, dar noaptea‑i mai auzi cum se ceartq. Tot mai au ceva de \mpqr]it.

Arv nu comentq. Bqtr\nul pqrea ciudat, iar discursul lui era \nso]it de‑o tuse seacq [i de c\te‑o du[cq din sticla pe care‑o ]inea ascunsq \n hainq. {i totu[i, Arv era sincer emo]ionat – un sentiment nenorocit pe care‑l \ncerca aproape fqrq sq vrea.

– Visezi mult? \ntrebq Papa Gem.

Fqrq sq [tie de ce, Arv se g\ndi la frescele din bisericq [i la noaptea trecutq.

– Uneori, rqspunse evaziv.

– Ai vqzut cumva \n vis o carte? Text [i cromolitografie. Un volum despre oameni [i despre moravurile lor.

Arv clqtinq din cap. Ajunsese sq se \nro[eascq [i c\nd min]ea. Qsta era semn rqu, \ncepea sq‑[i piardq controlul. Privirea bqtr\nului era pqtrunzqtoare. Arv era acum sigur cq dqduse peste o sectq care se \nt\lnea \n fosta bisericq. Probabil cq nelini[tea i se citise pe fa]q, pentru cq bqtr\nul r\se.

– Nu‑i nimic dacq nu‑]i aminte[ti. Dar sq [tii cq vorbe[ti \n somn. Doar sq aibq cineva rqbdare sq te asculte. }i‑ai povestit toatq via]a. }i‑au scqpat [i c\teva din aranjamentele fqcute de Zarni cu ocazia sqrbqtorii de anul trecut. Te‑ai zv\rcolit p\nq diminea]q [i te‑ai certat cu un tip Silvar. Cred cq gorilele lui te‑au lucrat destul de bine. Te‑am auzit strig\nd [i atunci te‑am trezit.

Pe Arv nu‑l deranja cq bqtr\nul r\dea de el, dar oare vorbise pentru prima oarq ieri, c\nd fusese sub influen]a bquturii, sau bolborosise \n fiecare noapte, \n adqpostul din pasaj? Atunci \nsemna cq zarnii se aflau deja pe urmele lui. Fqcuse bine cq plecase. Oare bqtr\nul [tia de negrul‑cumpqrqtor? Ar fi vrut sq afle, dar nu‑i venea sq \ntrebe direct.

4. Pe Silvar, fostul lui asociat, \l cunoscuse din totdeauna. {i‑l amintea destul de bine c\nd se bqlqceau \n noroiul bql]ilor, \n apa care mustea din pavajul spart al drumurilor. {i pe atunci ploua mult [i nu [tia sq fi fost altfel dec\t apa care se scurgea din cer, monotonia, fo[netul picqturilor \n aer [i plescqitul lor pe caldar\m.

Biroul lui Silvar. Amintirile erau neplqcute. Un timp locuiserq \mpreunq. Totul mersese bine p\nq c\nd Arv scrisese un program pentru forma]iunea Zarni. Fusese o \ntreprindere entuziastq [i benevolq. Nimeni nu‑i ceruse s‑o facq. ^i arqtase programul lui Silvar, care‑i spusese sq se lase de prostii. Arv se sim]ise prost cq‑i trecuse prin minte sq se apuce de a[a ceva. Luase discheta cu manuscrisul [i‑o azv\rlise \ntr‑un sertar, dupq care uitase de ea.

^[i amintea cq [i‑n acea perioadq ploua destul de mult. O zi de toamnq \n care cerul de culoarea aluminiului se deschisese [i potopul se dezlqn]uise peste ora[. La \nceput observase cq Silvar \l ocolea, \nt\rzia mereu seara, aproape nu se mai vedeau zile \ntregi, iar c\nd se \nt\lneau tqcerea cobora \n camerq.

Apoi Silvar \l anun]ase cq gqsise un angajament destul de periculos [i trebuia sq se mute. Dar, cum avea un mod special de‑a accentua cuvintele c\nd min]ea, Arv nu‑l crezu. Mai trecurq \nsq c\teva sqptqm\ni p\nq c\nd descoperi pe panourile publicitare din ora[ textul programului de promovare al candidatului Zarni – Gaiber. Era a[a cum \l concepuse cu aproape un an \nainte. Portretul digitizat al lui Gaiber fusese rqsp\ndit \n toatq Re]eaua.

Cqutase \n sertar, dar manuscrisul dispqruse. ^l a[teptase pe Silvar, a[teptase [i explica]ii. Apoi descoperise cq toate dulapurile erau goale. Silvar \i bqnuise reac]ia [i dispqruse la timp. ^l cqutase, bolnav de furie [i dezamqgire, prin tot cartierul. Tot timpul avea impresia cq trqdarea \l deranja mai mult dec\t furtul manuscrisului.

Iarna aceea fusese \ngrozitoare. Se mutase \ntr‑un apartament mai mic, pentru cq salariul lui de secretar la una dintre circumscrip]iile Zarni nu‑i mai ajungea sq achite chiria. ^ncercase [i alte slujbe, dar era fericit cq mai era \n stare sq c\[tige destul ca sq se \ntre]inq. Era o perioadq de destabilizare, de infla]ie [i [omaj [i se putea socoti norocos c‑avea unde lucra. Uneori se mai uita la fe]ele oamenilor pe l\ngq care trecea pe stradq, sper\nd sq‑l \nt\lneascq pe Silvar, dar nu vedea dec\t chipurile degradate ale micilor angaja]i, oameni fqrq viitor, asemenea lui. Apoi plouase toatq iarna, iar spre primqvarq avusese surpriza sq constate cq programul lui Silvar fusese primit destul de bine.

Cam tot prin primqvarq \l vqzuse prima datq, dupq aproape un an. Era un interviu transmis prin Re]ea, \n care se povestea despre elaborarea programului, despre cum Silvar urmqrise luni \n [ir activitatea lui Gaiber [i cum concepuse o strategie ca sq ajute organiza]ia pe care‑o sus]inea etc. Interviul durase c\teva ore, dar Arv nu avusese destule credite sq plqteascq pentru a vedea toatq transmisia. Se oprise la un auto‑net instalat pe stradq [i stqtuse \n ploaie sq‑l asculte pe Silvar cum promitea o altq strategie de reclame pentru a \mpiedica emigrarea \n masq pe sta]iile orbitale nou \nfiin]ate, ce se vedeau aruncate pe cer \n nop]ile senine. Sta]iile Gemenii.

Arv [tia cq minte, pentru cq Silvar accentua fiecare cuv\nt [i pqrea \ncol]it. Atunci se sim]ise mai lini[tit, uitase de frigul [i foamea de peste iarnq [i se hotqr\se sq‑l caute. Nu credea cq Silvar se va putea descurca singur, dar, desigur, asta n‑ar fi trebuit sq‑l preocupe.

3. Casa bqtr\nului pqrea un muzeu de ruine. O ruinq ea \nsq[i, av\nd o serie de \ncqperi aranjate \n a[a fel \nc\t sq aibq aerul special al caselor pqrqsite. Praful orbise singurul ochi de geam al odqii. Arv \[i aminti cq bqtr\nul \i promisese cqldurq. Mai tu[i o datq. ^n camerq era plqcut. Dupq un scaun adunat din vreun magazin de vechituri descoperi un super‑\ncqlzitor destul de scump. Nu i se pqru posibil ca bqtr\nul sq fi avut at\]ia bani ca sq‑l cumpere.

– Un cadou de la prieteni, \l lqmuri Papa Gem.

Arv dqdu ocol \ncqperii [i se a[ezq pe scaunul de l\ngq \ncqlzitor. Cqldura \l mole[ea, deja i se fqcuse somn [i ar fi adormit dacq n‑ar fi a[teptat ca bqtr\nul sq‑i ofere ceva de m\ncare sau sq discute despre slujba pe care i‑o promisese.

– Cineva ni te‑a recomandat drept unul dintre cei care pot strqbate Re]eaua fqrq un contact direct [i fqrq sq lase nici o urmq.

Arv \ncercq sq protesteze, dar Papa Gem nu‑l lqsq.

– Nu spune nimic. S‑ar putea sq nu fii con[tient de darul pe care‑l ai. E adevqrat cq el se manifestq numai dupq consumarea unei bquturi proteice “Lumina neagrq” sau alta de acest gen. Ieri te‑am supus unui test pe care l‑ai trecut. Am \n]eles cq ai antecedente \n pqtrunderea ilegalq \n Re]ea. Dupq ce jumqtate de noapte am \ncercat sq‑]i dqm de urmq, am fost chema]i de un agent din Real care te‑a gqsit \n capela noastrq, dormind [i vis\nd segmentul de Re]ea \n care ne stabilisem. Desigur, nu erai conectat, [i totu[i te aflai \n Re]ea ca o fantomq, ca un abur ce se mi[cq \ntre noi, vizibil, dar \n acela[i timp imposibil de distrus [i de detectat ca sursq. Iar noi avem instalate sisteme speciale de depistare. ^n orice alt nivel ai fi fost invizibil.

Arv se clqtinq u[or pe scaunul care avea, probabil, un picior mai scurt. Nu [tia ce sq spunq, totul pqrea fantastic, imposibil, apoi \[i aminti de glumele, de pariurile pe care le fqcea \ntr‑o perioadq mai fericitq a vie]ii sale, c\nd descoperise o putere ce‑i permitea sq citeascq datele stocate \n memorie numai prin simpla atingere a bazelor Sakya. Toate acestea trecuserq \nsq de mult, iar puterea \l pqrqsise brusc, \nainte sq \nve]e s‑o foloseascq. Oare “Lumina neagrq” s‑o fi adus \napoi?

– Cine s\nte]i? \ntrebq speriat, g\ndindu‑se cq, fqrq sq vrea, deschisese o cutie a Pandorei apar]in\nd cine [tie cqrei organiza]ii.

– N‑o sq‑]i facem probleme, spuse bqtr\nul d\nd prietenos din cap. Vrem doar sq ne aju]i [i sq te aju]i \n acela[i timp.

4. Comn fqcea parte din acea categorie de oameni care credeau cq tot ce existq pe lume trebuie sq le aducq plqcere sub orice formq, [i asta nu era neapqrat rezultatul banilor de care dispunea, ci mai ales al unui orgoliu nemqsurat, dar bine ascuns. Comn era [i un filantrop de ocazie, fondatorul unor institu]ii, societq]i, asocia]ii pe care nu le vqzuse, pe ai cqror partizani [i conducqtori nu‑i \nt\lnise [i la ale cqror \ntruniri nu participase niciodatq. La trei luni pozase pentru un set de reclame, la trei ani se \nscrisese \n clubul celor mai boga]i oameni din ora[, iar c\nd intrase \n al treilea deceniu de via]q constatase cq nu‑i mai rqmqseserq prea multe lucruri de fqcut. Atunci se hotqr\se sq‑[i \ncheie socotelile cu Realul, nu \nainte sq distrugq tot ce reprezentan]ii lui construiserq [i sq‑[i lase banii unei obscure organiza]ii subversive care practica ocazionale ritualuri de prevestire, \n lipsq de altceva mai bun. Pe atunci, Papa Gem de abia fusese ales conducqtor al micu]ei organiza]ii [i sperau cq banii \i vor ajuta sq \ntoarcq lumea pe dos; doar cq, dupq ce intraserq \n posesia averii, cei 30 de membri hotqr\serq cq practicile legate de premoni]ii n‑aveau nici un rost c\nd dispuneau de at\]ia bani, a[a cq le abandonaserq [i se hotqr\serq sq fie mai subtili. Fondaserq un partid trecut imediat \n afara legii, intitulat “Fra]ii Parasimpatici”.

Acum Papa Gem ]intea departe. Avea de g\nd sq spargq banca de date a Zarni [i sq difuzeze prin Re]ea informa]iile de]inute. De altfel, Zarni mijlocise destule afaceri pe care ar fi preferat sq nu le afle nimeni, mai ales \n preajma campaniei, pentru cq le‑ar fi diminuat [ansele sq mai acapareze \ncq o datq conducerea ora[ului.

5. Cam asta‑i spusese [i lui Arv \n timp ce‑l urmqrea cum \nghite lacom masa destul de bogatq pe care i‑o servise. Desigur, totul se \nt\mplase cu mul]i ani \n urmq, iar Arv nici mqcar nu auzise de Comn. Papa Gem \i zisese cq fuseserq prieteni destul de buni, fqrq ca asta sq fie neapqrat adevqrat.

Bqtr\nul pqrea sq fi aflat despre el mai multe lucruri dec\t ar fi vrut Arv sq recunoascq. Nu‑i plqcea sq discute cu un om care‑i cuno[tea – [i se exprimq folosind o expresie banalq, \ndrqgitq de Silvar – ceva legat de “strqfundurile sufletului”. Cuv\ntul “strqfunduri” avea iz de adqposturi de plastic, de halucinogene gen “Lumina neagrq” [i, \n general, toatq expresia era o porcqrie.

Treptat, Arv se amestecq \n atmosfera destinsq a locului. Primii parasimpatici care‑[i fqcuserq apari]ia se dovedirq a fi destul de prieteno[i. Solec – un bqrbat de peste 40 de ani, cu fa]a m\njitq \n mod misterios de ni[te co[uri adolescentine, \mbrqcat extravagant, cu ni[te pantaloni cqrqmizii stropi]i cu inimi de foc [i‑o cqma[q cusutq manual cu acelea[i motive, pe care scria “Paprika – gusta]i‑mq”. Pe urmele lui se strecurarq La Belle Dame [i fiul ei Ceat, \mbrqca]i identic. Hainele lor cenu[ii, de mqtase, aveau ceva din solemnitatea ploii ce mistuia ora[ul.

– El este? \ntrebq Solec arqt\nd spre Arv [i str\mb\nd din nas.

Arv se sim]i st\njenit pentru a doua oarq \n acea zi. La Belle Dame \i luq pardesiul pe care tocmai \l dezbrqcase [i‑l aruncq afarq, spre cimitirul care se numea Cr\ngul cel Plin de Rqcoare.

– Ce zdrean]q!

Haina nimeri pe‑un gard [i rqmase acolo, bqtutq de rafale, p\nq c\nd un cer[etor [i‑o \nsu[i [i dispqru cu prada dupq un [ir de cruci ornamentate cu imaginile holografice ale defunc]ilor. Noaptea, cimitirul era un adevqrat iad de imagini, lumini [i culori, dar ziua spectacolul pqlea sub aversele tot mai dese.

– El este Arv acela, prietenul lui Silvar de la Zarni, tipul paranormal care ne va ajuta sq facem dispqrut capul lui Gaiber? – vocea lui Ceat era plinq de dispre].

La Belle Dame se mul]umi sq r\dq u[or, str\mb\ndu‑[i buzele vopsite \n vine]iu, o culoare care‑o prindea, ceea ce era o raritate printre femeile care purtau noua gamq de modele lansate special pentru sezonul rece.

Arv se sim]ea pierdut. Dacq nu‑l acceptau [i se trezea din nou \n stradq? {tia cq asta era ultima lui [ansq de a ie[i din situa]ia \n care se afla, [i totu[i, \n loc sq sarq de pe scaun sq‑[i pledeze cauza, stqtea prostit, cu ochii \n farfurie, g\ndindu‑se ce‑o sq facq “dacq nu‑l acceptau” [i a[a mai departe. Era nedormit, prost hrqnit, cu mintea obositq [i g\ndurile \nc\lcite. De[i accepta sq vinq acolo cu orice risc, \i era totu[i teamq.

– Dacq \ntreba]i dacq‑i cel care ne‑a spart apqrarea [i a pqtruns \n Re]eaua Para‑Simp, atunci a]i nimerit‑o, le rqspunse Papa Gem.

– Ca sq vezi, comentq La Belle Dame. Era un cer[etor‑gunoier!

{i fqrq alte discu]ii, Arv se trezi acceptat \n mijlocul grupului.

6. Silvar stqtea la biroul squ \n forma crucii Sf\ntului Andrei. Peretele din fa]q era acoperit de un ecran \mpqr]it \n mai multe cadrane, pe care se derulau reclamele concepute [i regizate de el. Desigur, cuv\ntul “concepute” nu era prea exact, de vreme ce planurile \i apar]inuserq la \nceput lui Arv, iar el nu fqcuse altceva dec\t sq schimbe c\te ceva.

Acum ajunsese exact la pozi]a pe care [i‑o dorea din totdeauna. Arv avusese ghinion, dar [i o dozq destul de mare de stupiditate, dacq lqsase ni[te materiale at\t de importante la \ndem\na oricui. Aproape cq el o vrusese. O ceruse. Silvar n‑avea nici o vinq dacq lucrurile evoluaserq astfel. De unde sq [tie cq Arv nu mai fusese \n stare de nimic [i p\nq la urmq \[i pierduse [i slujba? Un nenorocit. ^l vqzuse cu douq zile \n urmq umbl\nd pe stradq jerpelit [i probabil \nfometat. Totu[i, nu‑i fusese milq de el. {i‑o fqcuse singur!

Mai luq o \nghi]iturq din paharul de culoarea \ntunecatq a vinului tulbure. Asta era adevqrata via]q, nu munca [i nici anul pierdut \n apartamentul pe care‑l \mpqr]ise cu Arv, c\nd se \ntreba dacq n‑o sq fie concediat sqptqm\na urmqtoare. Cqscq [i se \ntinse. ^[i aminti cq le ceruse paznicilor sq‑l sperie pu]in pe Arv dacq \i mai ie[ea \n cale, mai ales cq \nt\lnirea de pe stradq nu fusese \nt\mplqtoare. De fapt, nu‑i pqrea rqu dacq‑l scuturase pu]in. Un vierme. Tipul era un vierme. Un parazit care de abia a[tepta sq trqiascq din ce reu[ise sq str\ngq altul \n ultimele luni de succes \n Re]ea.

Ecranul emise un sunet de orgq marc\nd \ncheierea transmisiei. Silvar \[i abandonq g\ndurile [i se \ntoarse la proiectul la care lucra de c\teva sqptqm\ni.

7. Papa Gem [i ceilal]i dormeau cu rqsuflqrile \nql]\ndu‑se spre tavanul rece al camerei, c\nd Arv [i Ceat se furi[arq afarq \n ploaie. Arv sim]ea \n buzunar apqsarea sticlei cu licoarea ^mplinirii. Se temea de noapte, de aceia pe care tocmai \i pqrqsise, de planul lui Ceat, de \ncercarea ce‑l a[tepta.

– Sq nu‑]i faci probleme, \i spuse Ceat oprindu‑se [i sufl\ndu‑[i \n pumni sq‑[i \ncqlzeascq m\inile \nghe]ate. Ochii de‑un albastru deschis erau tot ce se re]inea din fa]a lui inexpresivq. “Fiul meu e numai ochi [i privire”, \[i aminti cuvintele mamei lui, La Belle Dame.

– O sq reu[im, zise [i Arv, ca sq‑[i facq singur curaj.

Pornirq \mpleticindu‑se prin apa bql]ilor ce fierbeau sub curgerea ploii; fiecare cu g\ndurile lui. Arv \[i repeta cq era nebun sq‑[i pqrqseascq protectorii at\t de greu dob\ndi]i, iar Ceat mergea ]in\ndu‑[i ochii plini de speran]q a]inti]i spre cerul dezolant.

^ncq din prima zi, Ceat \l anun]ase cq tatql lui se afla \nchis \ntr‑un loc numit [i “Ziua pl\ngerii”, o \nchisoare criogenicq \n care‑[i petrecea zilele zqvor\t \n temperatura \nghe]atq a unei cutii frigorifice, \n timp ce prin subcon[tient i se perindau programele de reeducare sub forma unor co[mare fqrq \nceput [i fqrq sf\r[it. Ceat nu‑[i cunoscuse tatql. La Belle Dame nu vorbea niciodatq despre el, totu[i bqiatul reu[ise sq afle c\te ceva \ncq de c\nd \ncepuse sq ia parte la mitingurile organizate de grupqrile Zarni. Prietenii \i spuseserq despre el cq fusese condamnat la recluziune pe o perioadq nedeterminatq de timp, adicq p\nq c\nd aveau sq‑i spele creierul [i sq‑l azv\rle \napoi \n societate. Probabil cq procesul de retransformare era destul de lent, pentru cq, de[i Ceat crescuse cu ideea cq‑l va vedea odatq venind \n vizitq [i spun\nd c‑a fost eliberat, asta nu se \nt\mplase \ncq. Poate cq, \n una dintre aceste zile de a[teptare, Ceat se g\ndise sq gqseascq un vrqjitor al Re]elelor Sakya care sq‑l ajute sq spargq sistemele de securitate ce \nconjurau “Ziua pl\ngerii”.

Arv acceptase sq‑l ajute doar pentru cq vroia sq‑i cearq [i el ceva \n schimb. Se g\ndise la Silvar [i la tot ce‑i fqcuse.

Prima mi[care, \i spuse Ceat, era sq ia legqtura cu un tip pe care organiza]ia \l folosise [i \nainte, c\nd avuseserq nevoie de informa]ii. De data asta trebuia sq fie aten]i, dacq nu vroiau ca La Belle Dame [i ceilal]i sq afle ce puneau la cale. Lui Papa Gem nu i‑ar fi plqcut. Arv \[i \nghi]i por]ia de “Luminq neagrq” cu m\inile care‑i tremurau de \ncordare [i de teamq. Dacq nu reu[ea? N‑ar fi vrut sq‑l dezamqgeascq pe Ceat. Se oprirq l\ngq un automat al Re]elei, ca at\tea altele \nchise \n cabinele de sticlq [i \n[irate de‑a lungul strqzilor pustii la acea orq. Era frig \n interiorul str\mt. Se \nghesuirq am\ndoi l\ngq automat. Ceat respira greu. Era emo]ionat.

– De obicei nu rqspunde la apeluri dec\t dacq e nevoit, \i spuse lui Arv.

Acesta dqdu din cap, dar nu‑i mai rqspunse, pentru cq bqutura \ncepea sq‑[i facq efectul, toropindu‑l. ^nchise ochii, se sprijini de perete, cu palmele a[ezate pe automat. Un moment sim]i rqceala carcasei, apoi – nimic. ^ncercq sq se desprindq, sq‑[i proiecteze g\ndurile \n interiorul Re]elei, unde‑l a[teptau zonele libere ale imagina]iei omene[ti. Cum fqcea acest lucru fqrq sq se cupleze direct, nu [tia nici el. A[a fusese \ntotdeauna [i a[a era [i acum. O frac]iune de secundq [i nu se mai afla \n cabina murdarq, pe strada prost luminatq, nu mai era l\ngq bqiatul drqgu], dar cam naiv, a[a cum era el \nsu[i. Sim]i cum trupul i se \mprq[tie, se elibereazq, devine o parte a Re]elei.

Nu avea o hartq, dar instinctul \l ghida pe drumurile \nc\lcite ale net‑ului, ajut\ndu‑l sq ocoleascq zonele primejdioase. {tia cq nu puteau sq‑l repereze, pentru cq \n Re]ea se afla incognito, o non‑persoanq care nu plqtea pentru facilitarea accesului.

Arv descoperise cu mul]i ani \n urmq un loc \ntre Real [i Re]ea, un purgatoriu pe care, din respect pentru informa]ie, \l populase cu volume [i‑l numise Biblioteca. Apoi puterea \l pqrqsise. Acum, net‑ul semqna din nou cu o Bibliotecq, cu mii de tomuri dintre care trebuia sq aleagq volumul care‑i trebuia pentru a ajunge unde dorea. De data asta, cartea era o plachetq de versuri semnatq de Gaiber. Culese cartea de la locul ei [i fqcu un salt spre nivelul care‑l interesa. Trecu fulgerqtor pe l\ngq un trup argintiu cu voce femininq care‑i cerea insistent parola de trecere prin inter‑zone, apoi deschise o u[q [i pqtrunse \n clubul Ans.

Anstor, bqrbatul pe care‑l cquta, stqtea agq]at de‑un bar auriu, metalic, \mpodobit cu o colec]ie \ntreagq de piuli]e [i piroane strqlucitoare. ^[i sorbea bqutura de parcq ar fi fost singur \n camera aglomeratq. Clubul Ans era un local la modq. Arv se a[ezq l\ngq Anstor. Acesta \l privi \n treacqt, ridic\nd din spr\ncene. Se g\ndi cq vrea sq‑i facq o propunere sau sq‑i cearq sq‑i plqteascq bqutura.

– Vin din partea lui Ceat, i se adresq Arv, care nu \mbrqcase nici un costum‑replicq, ci‑[i pqstrase adevqrata \nfq]i[are. Poate asta dqduse na[tere echivocului; doar [tia ce sugera fa]a lui.

Anstar se deghizase \ntr‑un om‑[arpe, iar coada cu desene bej cu negru \i stqtea \nfq[uratq \n jurul piciorului \nalt al scaunului.

– Ceat cine? \ntrebq Anstar \ntre douq \nghi]ituri. Pqrea plictisit.

– Ceat [i at\t.

Arv se \ncordq, \ncerc\nd sq descopere cine se ascundea \n spatele figurii de acoperire pe care‑o \mprumutase Anstar, dar nu reu[i. Cealaltq parte a sa, care nu era implicatq \n jocul Re]elei, \l aten]ionq cq \nso]itorul squ din Real \i vorbea. “Cere‑i parola”, \l auzi sub forma unui g\nd. “Frumoasa doamnq care…”

– Spune‑mi parola, repetq aproape fqrq sq‑[i dea seama. “Frumoasa doamnq care…”

– “…care mq urmeazq‑n casele iernii viitoare.”

Era un vers din Gaiber [i se mirq cq nu‑l recunoscuse imediat. ^nainte sq se mute cu Silvar era \n stare sq recite poeme \ntregi din cele [apte cqr]i distribuite \n Re]ea de Gaiber. ^[i aminti de ce‑i zisese Papa Gem; Gaiber era acum liderul Zarni [i se spunea cq \n afara talentului [i‑a imagina]iei sale, care erau evidente \n operele pe care le crea, nu avea nici o \nclina]ie pentru intrigile politice. De cur\nd se zvonise cq banca de date Zarni fusese modulatq \n a[a fel \nc\t sq \mprumute trqsqturile lui Gaiber. Capul lui Gaiber se afla acum ascuns undeva \n clqdirea‑replicq a sediului Zarni.

Anstar \[i schimbq imediat atitudinea. Coada de [arpe bqtea nervoasq podeaua.

– Ce dore[ti sq afli?

– A[ vrea sq pqtrund \n “Ziua pl\ngerii”, dar am auzit cq nici un drum al Re]elei nu duce acolo.

Pe fa]a lui Anstar se citi spaima. Dqdu sq se ridice, dar Arv \l opri.

– La naiba, omule! Despre astfel de lucruri nu vorbe[ti cu voce tare. Dacq vigilen]ii te‑au monitorizat, te‑ai ars. Te‑ai lins pe bot de altq plimbare \n Re]ea.

– Nu‑]i face probleme pentru mine. S\nt o non‑persoanq. N‑au ce sq‑mi facq.

Capul lui Anstar se lungi, gata sq ia forma unei ]este de [arpe.

– N‑am idee unde‑i “Ziua pl\ngerii”, dar [tiu cq au o Re]ea proprie, paralelq cu varianta \n care ne aflqm. Nu po]i pqtrunde acolo dec\t printr‑un conductor special [i qsta‑i foarte greu de gqsit, pentru cq nu existq pe pia]q. Cele c\teva s\nt folosite de angaja]ii din clqdirea Zarni. Dacq vrei sq intri \n “Ziua pl\ngerii” trebuie sq pqtrunzi \nt\i \n casa Zarni din Real sau din Re]ea [i de acolo sq \ncerci sq stabile[ti o legqturq. Dacq vrei sq vezi cum stau lucrurile, po]i vizita replica “Zilei pl\ngerii” existentq \n Re]ea. O sq‑]i faci o idee. Paza \nsq e moarte curatq, \ncheie Anstar r\z\nd, \n timp ce se lqsa \nghiontit de‑o t\nqrq cu un pqr de gorgonq compus din [uvi]e \n care fiecare fir era un [arpe minuscul cu aspect de plastic roz.

– Hei, drqgu]o! o salutq Anstar, rotindu‑se pe scaun [i arqt\ndu‑i lui Arv profilul ascu]it.

– E o porcqrie afarq! se smiorcqi gorgona. Vigilen]ii se poartq ca ni[te porci…

Arv nu mai a[teptq s‑audq [i restul. Dincolo de peretele transparent al barului, c\]iva vigilen]i deghiza]i \n fitofagi \i \nghi]eau pe cei care‑[i depq[iserq \n Re]ea timpul pentru care plqtiserq. Lui Ceat i se \nt\mplase o datq sq fie prins de un fitofag [i‑i povestise cq dupq \ngurgitare se trezise scuipat afarq din net, cu o durere de cap \ngrozitoare, care‑l ]inuse c\teva zile. Se comutq \n spa]iul bibliotecii, spre stupefac]ia lui Anstar, care‑l vqzu dispqr\nd brusc de l\ngq el. Luq cartea lui Gaiber [i‑o puse la loc \n raft, apoi \[i croi drum spre cabina unde‑l a[tepta Ceat. C\nd \[i reveni, \[i dqdu seama cq voma violent din cauza bquturii.

– Ce porcqrie! spuse Ceat folosind cuv\ntul squ favorit.

8. Arv nu [tia c\nd \ncepuse sq‑l urascq pe Silvar, dar poate cq sentimentul se nqscuse pe c\nd bqtea drumurile \n cqutarea unui adqpost, iar mai t\rziu, gqsind terenul propice, ie[ise la luminq. De c\nd se alqturase Frq]iei Parasimpatice, \[i dqduse seama cq, \n loc sq \ntoarcq spatele trecutului, \[i dorea acum, mai mult ca oric\nd, sq se rqzbune pentru nepqsarea lui Silvar, pentru furtul programului [i pentru toate celelalte lucruri pe care le trqise \n adqpostul din pasaj. De aceea, c\nd Ceat \i propusese sq‑l rqpeascq pe Silvar \n schimbul ajutorului squ, acceptase de parcq ar fi plqnuit totul de mult timp.

Dupq ce reveni din Re]ea, Arv rqmase o clipq agq]at de carcasa automatului.

– Dacq ]i‑e rqu, fq o pauzq, \i spuse Ceat, dar Arv dqdu negativ din cap.

Nu se sim]ea bine, dar n‑ar fi recunoscut‑o niciodatq. Fqrq sq vrea, trecuse de la o extremq la alta. Nici nu‑[i mai amintea cq fusese gata sq se v\ndq pentru c\teva cartele.

– Dq‑mi sticla, \i ceru lui Ceat.

– E[ti sigur cq [tii ce faci? Porcqria asta de bquturq te poate omor\.

Arv r\se dogit. Gura \i era uscatq [i obrajii \i ardeau. Se uitq la Ceat, dar acesta‑i ocoli privirea [i‑i \ntinse sticla. Arv bqu; lichidul era gre]os [i ame]itor.

– ^n]eleg cq vrei sq te rqzbuni, dar nu trebuie sq exagerezi. Po]i sq \ncerci [i m\ine, nu‑i nevoie sq faci totul astqzi.

– Tu ai renun]a sq‑l sco]i pe papa – cum \l cheamq – tatql tqu – din “Ziua pl\ngerii”?

– Nu, dar…

– E acela[i lucru. Fiecare sq‑[i vadq de treaba lui. Nu vreau sq‑l las pe Silvar sq scape. ^nainte nu‑mi pqsa dacq era viu sau mort; aveam propria mea mizerie, spuse Arv [i se concentrq spre Re]ea.

Sim]ea automatul din fa]a lui cum se deschide sq‑l primeascq, \n timp ce tot spa]iul din jur era plin de informa]ie ce vibra. Senza]ia era de nedescris [i numai o parte a lui rqmqsese con[tientq cq trupul i se prqvqlea \ncet la pqm\nt. Aspirq informa]ia prin to]i porii, dorind sq afle c\t mai multe. Nimic nu‑i stqtea \n cale. Vigilen]ii n‑aveau ce face \mpotriva lui, b\ntuia imposibil de reperat prin lumile Re]elei.

Nivelul la care se afla replica \nchisorii era un imens c\mp acoperit de zqpadq. Fulgii acopereau blazonul – o balan]q [i un [arpe \ncolqcit pe ea – prins de frontispiciul unei construc]ii monumentale. Din nou apqrea simbolul zqpezii [i coinciden]a aceasta \l nelini[tea. ^[i aminti de discursul pe care i‑l ]inuse Papa Gem \ntr‑una din primele zile ale venirii sale la Frq]ia Parasimp. Atunci i se explicase de ce Frq]ia acceptase misiunea de a‑i distruge pe Zarni.

– Arv, fiule, \i spusese Papa Gem pqrinte[te, \n timp ce La Belle Dame [i Solec schimbau priviri plictisite, semn cq auziserq povestea de zeci de ori. Zarni s\nt un pericol pentru noi to]i. De ce crezi cq plouq tot timpul \n ora[? Nenoroci]ii q[tia s‑au jucat cu clima [i acum au stricat echilibrul natural. Pot sq jur cq‑n mai pu]in de zece ani ora[ul va fi sub zqpadq. Toatq lumea va fi acoperitq de‑o calotq glacialq [i trebuie sq facem ceva, dacq nu vrem sq ajungem sq mergem cu sqniile pe strqzi.

Mai t\rziu \l \ntrebase pe Ceat ce pqrere avea de teoria lui Papa Gem. Pe el nu‑l impresionase modul \n care acesta vorbise – [i nici n‑ar fi avut cum – ci noutatea ideii. Niciodatq n‑auzise a[a ceva.

– S‑ar putea ca bqtr\nul sq aibq dreptate, dar nu cred. E adevqrat cq Zarni fac experien]e de ani de zile, dar nu cred sq fie at\t de grav. Oricum, \i spusese Ceat z\mbind, asta‑i teoria lui favoritq. O s‑o mai auzi de multe ori.

Arv reveni \n Re]ea. Ceru o imagine detaliatq a “Casei pl\ngerii” [i construc]ia se roti u[or \n jurul axei, arqt\ndu‑i toate cele patru fe]e. Mi[cqrile erau foarte bine executate, iar peisajul apqrea aproape real. Lui Ceat i se pqru cq bqtea v\ntul. ^[i aminti cq Silvar spunea deseori: “Mq g\ndesc la ninsoare ca la praful provenit de pe [oseaua luminoasq ce traverseazq nop]ile de varq”. Probabil cq era un citat. ^ncercq sq nu se mai g\ndeascq la Silvar. N‑avea rost. Se hotqr\se sq apeleze la Ceat [i la grupul squ, iar lucrurile erau deja stabilite. Pentru o clipq se sim]i ispitit sq renun]e la tot planul lui, apoi \[i dqdu seama cq n‑ar fi suportat sq dea \napoi – n‑ar fi acceptat un alt e[ec. Trebuia sq meargq p\nq la capqt. Ceat era singurul care l‑ar fi putut ajuta, pentru cq el era prea cunoscut, iar garda lui Silvar l‑ar fi arestat de \ndatq ce‑ar fi apqrut \n sala Zarni unde avea loc sqrbqtoarea sf\r[itului de mandat.

Se hotqr\ sq se concentreze asupra planului Casei. ^nquntru era un labirint de coridoare care dqdeau unele \n altele, niveluri subterane ce se \ntindeau pe mai multe zeci de metri. Casa n‑avea paznici, pentru cq se considera cq nimeni nu va reu[i sq intre \n sediul Zarni [i sq spargq codurile fqrq sq fie detectat. Arv credea cq, dacq va reu[i sq fure capul lui Gaiber, nu se va mai pune problema codurilor.

Pqtrunse \n complex. Nu era singur. Al]i curio[i umblau din camerq \n camerq, admir\ndu‑i pe cei \nchi[i de parcq ar fi vizitat un muzeu plin de sculpturi. Nu existau containere criogenice, ci numai statuile brumate ale celor care‑[i ispq[eau pedeapsa. Arv nu [tia dacq a[a arqta Casa [i \n Real, dar probabil cq designul nu era dec\t un artificiu al Re]elei. Un ingredient care sq facq mai interesantq cqlqtoria \n “Ziua pl\ngerii”. Tatql lui Ceat – Taec – se afla la numqrul 70. Asta \nsemna cq se gqsea \nchis acolo de mult timp. Arv vqzuse \n unele coridoare [i statui purt\nd cifre peste un milion. Pentru prima oarq, Arv ar fi vrut sq afle de ce fusese condamnat. Ceat \i spusese ceva despre unele divergen]e pe care le avusese cu bunicul squ, dupq care acesta dispqruse. Care era \nsq adevqrul…?

Memorq pozi]ia la care se afla Taec. Ar fi vrut sq‑l cheme [i pe Ceat. Dar rudele celor \nchi[i n‑aveau voie sq acceseze nici mqcar nivelul la care se afla replica “Zilei pl\ngerii”. Se deplasa pe coridoare spre ]inta sa, c\nd sim]i cq ame]e[te. Un puternic acces de grea]q \l fqcu sq piardq nivelul [i sq pqrqseascq Re]eaua. Planul clqdirii \i dispqru din fa]q [i, dupq primul moment de panicq, se trezi a[ezat pe podeaua cabinei. Ceat era aplecat asupra lui, iar c\]iva curio[i \l priveau prin peretele de sticlq. Era secqtuit, bolnav [i pe jumqtate incon[tient.

9. Dupq c\teva zile de lini[te, se sim]i ceva mai bine. Pe Silvar \l vqzu pe ecranul unui Sakya \n diminea]a \n care Papa Gem \i dqdu harta care avea sq‑l conducq peste c\teva ore \n miezul organiza]iei Zarni. Atunci aflase cq de]ineau un program numit “^nfq]i[area ^n[elqtoare” [i care avea sq‑i ajute pe Solec [i pe La Belle Dame sq pqtrundq \n Re]ea fqrq sq fie depista]i ca apar]in\nd unui grup ostil Zarni.

^n aceea[i zi, Arv \n]elesese cq Frq]ia Para lucra pentru Grihol, oponen]ii lui Zarni, [i asta‑l bucurase, pentru cq nu vroia sq‑i vadq pe ace[tia din urmq c\[tig\nd alegerile cu programul electoral pe care el \l concepuse [i Silvar i‑l furase. Cu trei sqptqm\ni \n urmq nu i‑ar fi trecut prin minte sq se rqzbune, pentru cq problemele [i mizeria \l cople[eau, dar acum observase cq o mare parte din ura ascunsq pe care i‑o purta lui Silvar trecuse asupra organiza]iei din care acesta fqcea parte.

De trei sqptqm\ni lucra cu La Belle Dame [i cu Ceat la planul care avea sq‑i arunce pe Zarni direct afarq din Re]ea [i din Real. Arv se sim]ea \nviorat numai la acest g\nd [i muncea cu tragere de inimq. C\teva zile tatonaserq terenul \n jurul zonei de Re]ea de nivel 50, care apar]inea Zarni‑ului. Se foiserq prin apropiere folosind “^nfq]i[area ^n[elqtoare”, se amestecau printre acei oameni prea plictisi]i de via]a obi[nuitq, de ploaie [i de luptele \ntre partide pentru a nu‑[i da toate economiile \n contul unei ore de plqcere.

Din c\nd \n c\nd, Arv [i Ceat se aventurau p\nq la nivelul 49, cartografiind spa]iile virtuale [i complet\nd harta datq de Papa Gem. Zarni ocupa \ntreg nivelul 50 pentru cq nu era numai un partid politic, ci [i o corpora]ie multina]ionalq. Pe l\ngq ei, urmqtorii pe listq – Grihol – nu aveau dec\t o jumqtate de zonq, fqrq perspective de extindere dacq jocul Parasimpaticilor nu reu[ea.

Adevqrul era cq Zarni plqcea oamenilor de r\nd, Dumnezeu [tie de ce, poate pentru cq reclamele lor electorale erau at\t de pline de via]q [i de colorate \n nuan]ele selectate pentru puterea lor hipnoticq, \nc\t inspirau \ncredere mai mult dec\t promisiunile opozi]iei.

Arv \l vqzu pe Silvar [i la o manifesta]ie organizatq de Zarni \n fa]a sediului squ, o clqdire numai metal negru, un monolit cu muchii ascu]ite [i pere]i netezi pe care se derulau lozinci. Muzica se auzea mult mai tare dec\t era nevoie, iar Arv se trezi g\ndindu‑se cum ar fi organizat el spectacolul dacq ar fi fost \n locul lui Silvar. ^n pia]q era \nsq prea multq larmq, iar sunetul vocilor miilor de oameni acoperea vocea remixatq a lui Silvar, care c\nta de parcq s‑ar fi \ntrebat ce naiba cquta \ntr‑un astfel de loc. Efectul era comic; lui Arv \i era pu]in milq de Silvar, care \ntre timp se \ngrq[ase [i asuda \n costumul lui lucios, de comandq, cu nasturi sidefii, rotunzi, lucind ca ochii unei feline ce p\ndea dupq un col].

– Probabil cq tipul binecuv\nteazq ceasul \n care nebunii q[tia au \nceput sq urle de admira]ie [i acoperq porcqria lui de mixare, \l auzi pe Ceat strig\ndu‑i la ureche.

Arv r\se scurt [i‑[i duse m\na la ochi ca sq‑l vadq mai bine pe Silvar. Ziua era \nsoritq, un lucru rar \n Ora[ul Norilor.

– Mq \ntreb de ce vrei sq‑l mai elimini, continuq Ceat. Dacq‑i dq \nainte cu reclame ca asta, n‑o sq mai apuce nici douq sqptqm\ni. Parcq nu meritq deranjul sq‑i curmi porcqria de via]q.

Desigur, pu[tiul avea dreptate. Arv z\mbi soarelui care se rezemase de muchia superioarq a turnului.

– Dacq a[ fi vrut sq‑i facq altcineva felul, i‑a[ fi lqsat pe Zarni sq‑l lucreze \n lini[te. Singurul lui program ca lumea a fost cel pe care mi l‑a furat. Totu[i, mq g\ndesc cq are o [ansq sq scape dacq planul lui Papa Gem reu[e[te. Tipii o sq fie at\t de dezorienta]i cq n‑o sq mai aibq timp sq se ocupe de Silvar, ci o sq se g\ndeascq la propriile lor funduri. Dar cum ai sq te descurci cu Silvar? \l \ntrebq \ngrijorat, pentru cq, de[i prietenul squ se oferise singur sq‑l rqpeascq pe Silvar, nu era sigur cq avea destulq experien]q sq ducq totul la bun sf\r[it.

– N‑o sq fie nici o problemq. Dupq ce Zarni va fi distrusq, n‑o sq se mai g\ndeascq nimeni la Silvar. O sq rqm\nq descoperit. Treaba o sq meargq de la sine. Tipul n‑o sq bqnuiascq nimic, repetq [i se g\ndi la planul pe care‑l pusese la punct pe c\nd bqtea cu prietenii lui aleile securizate ale cimitirului. De fapt, nu era prima oarq c\nd se ocupa cu astfel de lucruri. Ceat avea un grup pe al cqrui sprijin se baza. Doar tu sq‑]i \ndepline[ti promisiunea, \ncheie el.

“A[a o sq fac”, spuse Arv \n g\nd.

^i datora destul de multe lui Ceat. De fapt, era singurul care nu r\dea de el dupq ce‑[i revenea din somnurile hipnotice care‑l introduceau \n Re]ea pentru a completa harta lui Papa Gem. Se pare cq, \n timpul expedi]iilor sale, partea care rqm\nea legatq de pqm\nt sporovqia despre \nt\mplqrile vie]ii sale de p\nq atunci. C\nd era \n Re]ea, subcon[tientul squ le arunca afarq sub forma unei u[oare b\rfe mondene. Ceat rqmqsese singurul care nu‑i comenta via]a. ^l lua a[a cum era, nu glumea pe seama nubienilor, a lui Silvar [i, \n general, a tuturor lucrurilor pe care ar fi vrut sq le ]inq ad\nc \ngropate.

Dupq ce se despqr]i de Arv, Ceat se \nghesui \n ma[ina lui minusculq [i se luq dupq convoiul care‑i transporta pe [efii Zarni la sala unde avea loc conferin]a. Se opri \ntr‑o parcare \n spatele unui panou publicitar [i‑l a[teptq. Cu c\teva zile \nainte, Ceat \i [optise unui prieten care lucra pentru Zarni cq Silvar se afla \n pericol sq fie eliminat pentru cq nu mai era de nici un folos organiza]iei. Pentru a da veridicitate povestirii, crima avea sq fie pusq pe seama Grihol, devenind astfel capital electoral. Prietenul [optise altui prieten, care se asigurase cq Silvar aflase despre ce era vorba. Apoi \l a[teptase sq‑l contacteze [i sq cearq ajutor. Ceat [tia cq Silvar era destul de prost sq se lase pqcqlit. ^i ceruse bani [i c\nd acesta plqtise \[i dqdu seama cq lucrurile mergeau chiar mai prost dec\t crezuserq ei, iar Silvar era con[tient de asta.

– N‑o sq bqnuiascq nimic, \[i repetq, apoi privi cu \ndoialq spre soarele strqlucitor. Ofensiva asupra Zarni fusese programatq \n acea zi.

10. Arv o luq spre cimitirul Cr\ngul cel Plin de Rqcoare, unde [tia cq‑l a[teptau ceilal]i. Ziua era minunatq, a[a cum nu‑[i amintea sq mai fi fost de mult timp. Soarele se reflecta \n fiecare dintre parbrizele fumurii ale ma[inilor ce \mp\nzeau drumurile suspendate \n aglomera]ia de construc]ii a zonei centrale. Ceva mai departe se aflau douq blocuri de sticlq albqstrie, unite printr‑o pasarelq la etajul superior [i care atunci semqnau cu un incandescent arc de triumf. Arv trecu chiar prin spa]iul dintre cele douq mega‑construc]ii, traversq o pia]etq [i se pierdu printre pomii ce ascundeau cimitirul. Sim]ea cq se transformq sub influen]a zilei frumoase. ^nviorat, \ncepu sq se plimbe printre monumente, sq priveascq plqsmuirile tri‑D, \nregistrqrile explicative, panegiricele, av\nd sentimentul cq se aflq \ntr‑un muzeu. Se g\ndi la Taec [i la bqiatul care a[tepta rqbdqtor ca el sq‑[i termine treaba, ca apoi sq‑l poatq captura pe Silvar. Misiunea era primejdioasq, dar totu[i nu‑[i fqcea probleme pentru Ceat. Papa Gem \l antrenase de c\nd \ncepuse sq meargq.

La Papa Gem se aflau to]i, mai pu]in Ceat. Se str\nseserq deja de c\tqva vreme [i erau nerqbdqtori sq \nceapq. La Belle Dame \l \ntrebq ceva de Ceat, dar Arv \i spuse cq rqmqsese \n pia]q sq urmqreascq spectacolul. De fapt, Ceat nu‑i spusese mamei lui nimic de aranjament, adicq de prinderea lui Silvar [i eliberarea lui Taec.

– Pe unde umblq bqiatul qsta? o auzi spun\nd cu voce joasq.

^n sufletul ei era probabil mul]umitq cq Ceat prefera sq urmqreascq un spectacol care, de altfel, era acela[i \n fiecare an, dec\t sq fie de fa]q la cea mai mare aventurq a sf\r[itului de secol.

Papa Gem pregqtise inductoarele [i rulq noul program. Fiecare \[i preluq “^nfq]i[area ^n[elqtoare” care trebuia sq le modifice identitq]ile \n cele ale unor inspectori de nivel purt\nd uniformele Zarni. La Belle Dame \[i fixq inductorul rotund [i plat, mat [i strqlucitor. ^l purta plinq de cochetqrie, de parcq ar fi fost o bijuterie. O rozq sub]ire, semicircularq, ]\[ni din aparat [i‑i acoperi ochii. ^n cur\nd stqteau to]i relaxa]i, a[eza]i pe fotoliile info. Porniserq.

Arv \i privi c\teva clipe, apoi se concentrq. Camera dispqru [i dintr‑o datq se trezi \n replica‑bibliotecq. Pqtrunsese \n Re]ea. ^n ultimul moment, Papa Gem hotqr\se ca Arv sq ajungq la informa]ia str\nsq \n replica Gaiber, \n timp ce ei aveau sq distrugq \ntreaga clqdire Zarni folosind proiectile virusale. Arv culese o carte. Nu [tia exact ce trebuia sq facq, pentru cq hqr]ile pentru zona Zarni nu erau exacte. Se deghizq \ntr‑un vigilent. Corpul i se alungi, deveni transparent, cu aparen]q gelatinoasq, alb, cu mici puncte de ro[u intens. Devenise deja un fitofag c\nd Papa Gem \i dqdu explozivele virusale, pe care acesta le \nvqlui \ntr‑o cutq a citoplasmei.

11. Ceat pqtrunse \n sala unde avea loc conferin]a, amestec\ndu‑se \n mul]imea ce purta pqlqrii ro[ii din h\rtie ceratq. Spa]iul era imens, plin de oameni care se agitau \n toate pqr]ile, schimb\nd impresii, iar murmurul vocilor acoperea sonorul reclamelor electorale ce se derulau pe pere]ii‑ecrane. Ceat se a[ezq \n spatele uneia dintre coloane. Nu cuno[tea pe nimeni [i nu era posibil sq fie observat de vigilen]i \n \nghesuiala conferin]ei. Totu[i, nu‑i plqcea sq stea la loc deschis, chiar dacq se afla \n siguran]q.

Ecranele se \ntunecarq \mpreunq cu lqmpile ce luminaserq \ncqperea. Mul]imea amu]i, iar din tavan \ncepurq sq se scurgq \ncet pete minuscule de luminq albq, ca o ninsoare. Pe Ceat \l trecu un fior rece. ^[i aminti de discu]ia cu Arv [i de previziunile lui Papa Gem [i de zvonurile legate de experimentele climaterice fqcute de Zarni.

12. Mai t\rziu, Arv traversa, \mpreunq cu Solec, c\mpiile cu peisaj nefinisat ce se \ntindeau la marginea zonei cunoscute a Re]elei. Nivelul fusese concesionat de Zarni, care inten]ionau sq‑l amenajeze dupq ce ar fi c\[tigat alegerile, dar \ntre timp nu se grqbiserq sq \ngrqdeascq accesul curio[ilor. Locul devenise un fel de promenadq pentru cei care doreau sq contemple replica clqdirii Zarni. Dupq opinia lui Arv, aceastq zonq era un punct slab \n sistemul de securitate, pentru cq le permitea sq ajungq c\t mai aproape de ]inta lor.

Se amestecarq \n mul]ime, ]in\nd armele pregqtite, \n timp ce Arv, sub masca lui de vigilent, le deschidea drumul. De fapt nici nu era nevoie sq facq vreun gest, pentru cq oamenii se dqdeau singuri la o parte din calea lor. Mai t\rziu \i \nt\lnirq [i pe adevqra]ii paznici, dar ace[tia le fqcurq loc dupq ce se salutarq cu Arv. Efectele “^nfq]i[qrii ^n[elqtoare” erau vizibile. Vigilen]ii ar fi trebuit sq‑i aibq \nregistra]i drept non‑persoane. Identificatoarele acestora nu le confirmaserq \nsq identitq]ile adevqrate, ci numai pe cele false. Reu[irq sq treacq fqrq probleme.

^nainte de a pqtrunde \n clqdire, aveau nevoie de permise pe care nici mqcar “^nfq]i[area ^n[elqtoare” nu le putea furniza. ^n fa]a ultimului baraj se adunaserq cei care‑[i a[teptau r\ndul la punctul de control.

Arv le fqcu semn celorlal]i sq a[tepte [i se apropie de un bqrbat care semqna destul de bine cu Anstar. La \nceput, Arv chiar \l confundq cu el, p\nq c\nd \[i aminti cq \nfq]i[qrile la modq erau oarecum limitate [i \ntr‑un nivel se \nt\lneau, de obicei, mai multe replici umane de acela[i fel. Pe pieptul replicii strqlucea \nsq metalul dreptunghiular al unui permis colectiv.

– Anstar, \l strigq totu[i.

Strqinul se \ntoarse surprins, \[i dqdu seama cq era o gre[ealq, dar, mqgulit cq fusese chemat de un vigilent, se apropie de el fqrq sq‑[i mai ia mqsuri de prevedere. Arv \l atrase dupq replica unei clqdiri [i‑l anihilq folosindu‑se de proprietq]ile trupului de paznic pe care‑l copiase. Tipul dispqru, alungat afarq din Re]ea. Arv \i pqstrq cartela. Trebuia sq se grqbeascq, pentru cq mai avea doar zece minute p\nq c\nd tipul avea sq se dezmeticeascq din le[inul \n care cqzuse dupq exulzarea for]atq [i sq dea alarma.

Trecurq de linia punctatq a barierei fqrq sq trezeascq suspiciuni. Papa Gem \[i abandonq vechiul camuflaj [i preluq \nfq]i[area necunoscutului pe care Arv \l atacase.

Din momentul \n care pqtrunserq \n clqdire, se trezirq \nconjura]i de un grup de paznici comanda]i de un fitofag colorat \ntr‑o incredibilq nuan]q albqstrie. Acesta le ceru din nou permisul, iar ochii agq]a]i undeva deasupra trupului \l sondarq pe Papa Gem. Arv avu impresia cq vigilentul cuno[tea identitatea pe care parasimpaticul [i‑o asumase [i acum \ncerca sq‑l verifice. Sim]i cq intrq \n panicq, dar reu[i sq se stqp\neascq, sq se concentreze [i sq schimbe consisten]a informa]iei ce‑i \nconjura. Camera \n care se aflau se modificq, deveni transparentq [i se transformq \ntr‑un balon de sqpun ce se sparse cu zgomot. Explozia anihilq paznicii, iar Re]eaua \i scuipq afarq.

^[i continuarq drumul urmqrind harta ce li se afi[a pe vizoare, p\nq atinserq punctul de despqr]ire. Pe coridoare nu \nt\lnirq pe nimeni. Totul pqrea pustiu, dar Arv [tia cq nu era a[a, pentru cq el vedea \ncqperile frac]iunilor de nivel \n care admiratorii Zarni se str\nseserq pentru a asculta discursul lui Gaiber.

Venise timpul sq se despartq. Arv \i \napoie lui Papa Gem explozivele virusale, \nvelite \ntr‑o capsulq mimeticq pentru a nu fi sesizate de detectorii presqra]i pe culoare. Papa Gem, Solec [i La Belle Dame se rqsp\ndirq \n clqdire, plant\nd proiectilele ce aveau sq fie activate numai dupq \ntoarcerea lui Arv. Acesta rqmase singur, privindu‑i cum se depqrteazq.

13. Arv coti pe primul culoar din dreapta [i‑[i anulq imaginea pe care‑o avea \n Re]ea. Traversq nevqzut sqlile pline de oameni care a[teptau nerqbdqtori apari]ia lui Gaiber. Se pqrea \nsq cq, \n acel an, liderul Zarni se lqsa a[teptat. Arv nu se putu ab]ine sq nu se \ntrebe de ce. Spera cq n‑avea nici o legqturq cu misiunea lui. Observq cq la fiecare intrare se aflau de douq ori mai mul]i paznici dec\t de obicei. Atmosfera era \ncqrcatq. Se sim]ea \ncordarea plutind de la un vigilent la altul. Pqrea altfel dec\t \n Real, dar asta nu \nsemna cq nu era tot nelini[te. Poate nu erau dec\t propriile‑i sentimente ce evadaserq \n exterior.

Spectacolul \ncepu \n net, \nso]it de o cutremurare a informa]iei. Re]eaua copia Realul [i, at\t c\t era posibil, \ncerca sq facq insesizabilq diferen]a dintre plqsmuirile ei [i lumea adevqratq. Pere]ii sqlii unde se oprise se desfqcurq, lqs\nd sq se vadq un peisaj cu mun]i alba[tri. Zece luptqtori medievali se \nfruntau pe fundalul muzicat derulat [i \n cazul reclamelor Zarni. Cele douq grupuri erau \mbrqcate \n culorile Zarni [i Grihol, iar costumele lor \ncqrcate de podoabe \i aminteau lui Arv cq spectacolul care tocmai se derula fqcuse parte din programul furat de Silvar. ^l cuprinse furia. Desigur, victoria avea sq apar]inq replicilor Zarni.

– Ticqlosule, ticqlosule, \[i repetq.

Pe un perete se afla un ecran care arqta imagini din Real, din casa Zarni. Pe undeva printre pqlqriile ro[ii se afla [i Ceat. ^i urq \n g\nd noroc [i pqrqsi sala. Strqbqtu drumul care‑l despqr]ea de centrul nivelului, fqrq sq se opreascq. Nu avea o hartq care sq‑i arate posibila localizare a acestuia, dar concentra]ia de energie sim]itq \n apropiere era de ajuns ca sq‑l \ndrume. La un moment dat, pqrqsi camerele bogat \mpodobite [i ajunse \ntr‑un loc suspendat deasupra unui abis luminat. Culoarul se termina brusc acolo. Arv plonjq \n ad\nc [i pluti \ncet. ^l uimirq pere]ii prqpastiei, care erau numai rafturi sqpate \n st\nca artificialq, form\nd o bibliotecq enormq \ncqrcatq cu milioane de volume. Din loc \n loc se gqseau pupitre pe care stqteau deschise alte cqr]i, cu pagini lucioase. Arv privi \n sus [i vqzu cq, printr‑o perfectq transpunere, deasupra lui se afla un cer de noapte pe care strqluceau stele dispuse \n r\nd ca literele unui alfabet Braille, universal [i misterios.

La un moment dat, se opri din cobor\re. Ajunsese \ntr‑un loc care‑i amintea de biserica \n care intrase cu trei sqptqm\ni \n urmq. De fapt, era aceea[i. Vqzu diavolii cu ochii rqsuci]i, expresivi [i fosforescen]i. Ca \n visul lui, picturile luceau de parcq ar fi fost executate de cur\nd. Pe o masq \naltq se gqsea cartea pe care nu reu[ise atunci s‑o citeascq. Se \ntrebq dacq nu cumva visul fusese un alt mod de‑a pqtrunde \n Re]ea.

Admirq din nou ilustra]ia naivq a cqr]ii, iar c\nd \ncercq sq dea pagina, reu[i fqrq prea mult efort. Volumul dispqru [i‑n locul lui se \nfiripq replica sqpatq parcq \n ghea]q a corpului lui Gaiber. ^naltq de mai pu]in de jumqtate de metru, replica se rotea \ncet deasupra mesei, ascunz\nd cea mai importantq aglomerare de memorie din Re]ea.

Arv \ntinse m\inile, sim]i \mpotrivirea sistemelor de securitate, dar acestea nu reu[irq sq‑l opreascq, pentru cq era o non‑persoanq, o replicq umanq ce exista [i \n acela[i timp nu putea fi detectatq \n cadrul net‑ului. ^n acela[i moment, biserica dispqru [i undeva i se pqru cq sunq o alarmq a nivelului informa]iei, ce scqzuse brusc \n toate segmentele. Arv mascq memoria \n cutele citoplasmatice \n care ]inuse [i proiectilele virusale. Se pqrea cq dispari]ia corpului avea repercusiuni \n tot nivelul, pentru cq \ntreaga clqdire tremura [i vibra, nereu[ind sq se stabilizeze. Arv se afla acum \ntr‑o camerq goalq ai cqrei pere]i se crqpau vizibil.

Zeci de paznici se nqpustirq \nquntru, dar Arv comutase deja [i dispqruse fqrq urmq \n locul dintre Real [i Re]ea pe care‑l numea Biblioteca.

14. A[teptarea devenise apqsqtoare, iar Ceat, ascuns dupq coloanq, nu mai auzea dec\t discu]iile [i exclama]iile de nerqbdare ale oamenilor care a[teptau de mai mult de douq ore sq \nceapq spectacolul.

Sub ecranul central se afla o estradq acoperitq cu plqci metalice prinse cu nituri supradimensionate, ce imitau structura barurilor la modq \n Re]ea. {i dincolo se gqseau oameni; poate [i Silvar era printre ei. Arv nu mai avea nici una dintre \nregistrqrile pe care le fqcuse cu Silvar, dar Ceat dqduse peste el \ntr‑o emisiune derulatq prin Re]ea, a[a cq era \n stare sq‑l recunoascq. Din povestirile lui Arv, \[i fqcuse o imagine gre[itq despre el, dar c\nd \l vqzuse se sim]ise dezamqgit – Silvar pqrea un om obi[nuit.

Cur\nd, pe ecranul care prezenta imagini din Re]ea apqru Gaiber, \nconjurat de c\]iva oameni printre care [i Silvar. ^n salq se fqcu lini[te. St\nd l\ngq Gaiber, care era un bqrbat calm [i oarecum inexpresiv, Silvar vorbea cam agitat despre programul lui, despre campania Zarni, despre realizqrile ultimului mandat.

Ceat se g\ndi cq, probabil, nu mai era mult p\nq c\nd Papa Gem va ac]iona explozivele virusale. Se apropia ora pe care‑o stabilise cu Arv. ^[i potrivi ocularul [i privi din nou spre estradq. Acum era \n stare sq distingq bine fa]a vorbitorului. Observq cq Silvar asudase tot. Lui Ceat i se fqcu milq de el. Era clar cq tipul se amestecase \ntr‑o ac]iune a cqrei anvergurq \l depq[ea. Dacq informa]iile pe care le avea erau corecte, Silvar se afla deja \n dizgra]ie. Mai era pu]in [i Zarni l‑ar fi \ndepqrtat singuri. Dorin]a lui Arv s‑ar fi putut realiza atunci fqrq prea mult efort. Din pqcate, Arv nu vroia sq a[tepte. Discutaserq asta de zeci de ori fqrq sq ajungq la un rezultat. Se g\ndi la Taec [i la \nchisoarea lui de ghea]q. Sim]ea cq‑i datora ceva, a[a cq avea sq meargq p\nq la capqt.

^ntre timp, Silvar terminase ce avea de spus [i toatq lumea se pregqtea pentru discursul lui Gaiber. Ceat ie[i din umbra coloanei. Cum majoritatea oamenilor purtau oculare pentru a‑i vedea mai bine pe cei de la tribunq, nici el nu pqrea suspect. ^n plus, aparatul \i acoperea partea de sus a fe]ei [i‑l fqcea de nerecunoscut. N‑avea nici o armq [i nici n‑ar fi riscat sq ia una, de teamq sq nu fie depistat de detectoarele vigilen]ilor. Roti u[or ocularul spre st\nga [i se uitq direct spre estradq. Acum \i vedea structura metalicq ascunsq sub panouri. ^n spatele acestora se afla o u[q care fusese acoperitq de construc]ia ulterioarq fqrq sq mai fie blocatq. ^n plus, \ntr‑o margine a estradei, una dintre cuno[tin]ele lui care lucraserq \n echipa de montaj lqsase o placq numai aparent nituitq.

Mai devreme \i comunicase lui Silvar sq fie pregqtit sq fugq pe u[a de sub tribunq. ^n spatele clqdirii aveau sq‑l a[tepte c\]iva dintre membrii grupqrii sale. De fapt, Ceat \l contactase pe Silvar \n numele Frq]iei Parasimp, care mai ajutase [i altqdatq politicienii unei grupqri sau ai alteia sq iasq din \ncurcqturq. Silvar auzise, probabil, zvonurile [i nu avusese nici o bqnuialq.

Se uitq din nou spre estradq [i citi pe fa]a lui Silvar cq era pregqtit sq ac]ioneze imediat ce‑ar fi avut loc diversiunea de care‑i pomenise Arv. Dupq ce terminase de vorbit, se a[ezase \n spate, c\t mai aproape de presupusa cale de scqpare [i c\t mai departe de paznicii despre care i se spusese cq aveau sq‑l elimine la ie[irea din salq, imediat dupq discursul lui Gaiber. Ceat \[i cobor\ privirea [i ceru \n subvoce un indice temporal. Mai erau c\teva minute p\nq la stingerea ecranelor, urmatq de derutq [i de panica mul]imii. O luq spre ie[ire, \ncerc\nd sq nu atragq aten]ia. Nimeni nu‑l opri, mai ales cq discursul nu \ncepuse \ncq, iar \n acel moment nu se derulau dec\t reclame, urmate de alte imagini de la sqrbqtoarea din Re]ea. Se rugq \n g\nd pentru reu[ita lui Arv. ^nainte sq pqrqseascq sala, vqzu un ultim clip \n care douq grupuri de luptqtori medievali reprezent\nd Zarni [i Grihol se \nt\lneau \ntr‑o \nfruntare fantasticq. Afarq totul era lini[tit.

De abia c\nd ajunse la ma[ina parcatq de prietenii sqi \n curtea unui depozit, auzi sunete de arme [i urletele mul]imii care pqrqsea \n dezordine Casa Zarni.

15. Estrada era aproape goalq c\nd Silvar se a[ezq \n primul r\nd. ^i vedea pe oamenii din salq discut\nd [i nimeni nu‑l bqga \n seamq. De fapt, de ce‑ar fi fqcut‑o? El nu era o personalitate ca Gaiber [i n‑avea dec\t o escortq de doi paznici. Se uitq la ei pe furi[ [i se \ntrebq dacq ace[tia erau cei care trebuia sq‑l elimine la sf\r[itul serbqrii. ^i venea sq r\dq – directorul campaniei, transformat \n capital electoral! Cine‑ar fi vrut mai mult de la via]q! ^[i mi[cq nelini[tit m\inile, cqut\ndu‑[i batista. Observq cq era urmqrit de unul dintre paznici. I se pqru cq era o privire dispre]uitoare, distantq.

Proiectul la care lucrase aproape jumqtate de an se dovedise un e[ec. Gaiber \i spusese destul de clar cq nu mai aveau nevoie de el [i cq inten]ionau sq angajeze pe altcineva. De fapt, de atunci ar fi trebuit sq fie atent. Zarni nu lqsau pe nimeni sq le scape, mai ales dacq era o persoanq care le cuno[tea modul de operare, iar Silvar aflase destule \n anul \n care lucrase cu ei. {tia cq nu s‑ar fi dat \napoi sq‑l suprime dupq serbarea dinaintea alegerilor.

Sim]i cq trupul i se acoperq de sudoare. Dacq aflaserq cq vroia sq disparq? N‑aveau cum, \[i spuse, dar apoi \[i aminti de banii retra[i de teamq sq nu i se blocheze contul. N‑ar fi trebuit sq facq asta. Ar fi fost mai bine sq fi renun]at la credite, dec\t sq se punq \n pericol. Pe de altq parte, dacq n‑ar fi golit contul, din ce‑ar fi trqit mai t\rziu, c\nd s‑ar fi aflat \n siguran]q \ntr‑unul dintre satele din sud?

Pe cei de la Frq]ia Parasimp \i plqtise \n avans [i acum spera sq nu‑l \ntrebe nimeni ce avea \n geanta pe care‑o cqrase dupq el toatq ziua. Nu mai avea rqbdare. ^n timp ce urmqrea ecranele a[tept\nd diversiunea promisq de Ceat, \l vqzu pe Gaiber \ntr‑o imagine tri‑D. De[i lui i se ceruse sq deschidq serbarea, Gaiber era vedeta spectacolului. Observq cum mul]imea amu]e[te \nainte sq izbucneascq \n urale. Acum, cq Gaiber apqruse, el era un nimeni. Nu vroia sq moarq, dorea sq se bucure de via]q a[a cum n‑o cunoscuse niciodatq.

^[i \ncepuse discursul cu destul calm, reu[ind chiar sq‑[i controleze inflexiunile vocii. Dupq ce terminq se trase mai \n spate, pentru a le face loc lui Gaiber [i celui ce trebuia sq‑l prezinte – exager\ndu‑i, ca de obicei, calitq]ile de conducqtor [i de artist, ascunz\nd \nsq, g\ndi Silvar ironic, scandalurile pe care le avusese \n ora[ul natal.

De[i a[tepta cu nerqbdare sq se \nt\mple ceva, stingerea ecranelor [i \ntunericul ce se lqsq \n salq \l prinserq nepregqtit. Auzi strigqte, pe Gaiber \ntreb\nd ce se \nt\mplase [i pe altcineva \ndemn\nd mul]imea sq se lini[teascq. Silvar \[i puse ocularul ascuns \n buzunar. Gqrzile se str\nserq \n jurul lui Gaiber [i \n jurul lui se tot repeta cuv\ntul “atentat”. Silvar se grqbi spre marginea estradei. Panoul de care i se vorbise cqzu la prima loviturq, iar zgomotul nici nu se auzi \n vuietul mul]imii. Dedesubt se afla o scarq. Cobor\ \n grabq. I se atrqsese aten]ia sq nu \nt\rzie prea mult, pentru cq era posibil ca luminile sq se repare mai repede dec\t calculaserq ei. Descoperi u[a ascunsq. Se temea sq nu fie \nchisq [i, \n timp ce m\na i se opri pe clan]q, \[i dqdu seama cq tremura.

Strqbqtu un coridor gol, care se termina cu o altq u[q. Pqtrunse \n camera \n care‑[i ascunsese geanta, o descoperi \n dulap [i rqsuflq u[urat. Restul drumului \l parcurse alerg\nd. Ie[i printr‑o poartq care dqdea \n spatele Casei Zarni. ^nt\lni doar c\]iva bqrba]i \ndepqrt\ndu‑se \n grabq de zona centralq. Era primul atentat organizat vreodatq \mpotriva Zarni [i toatq lumea intrase \n panicq. Vigilen]ii alergau pe strqzi, mai mult amenin]qtori dec\t eficien]i.

Silvar [tia cq ma[ina \l a[tepta ascunsq \ntr‑un depozit unde dormise [i el o noapte, cu mult \nainte sq‑l \nt\lneascq pe Arv [i sq se angajeze la Zarni. Poate n‑ar fi trebuit sq se poarte astfel cu el. Ar fi fost mai bine sq‑i fi dat ceva bani \n loc sq‑[i trimitq paznicii sq‑l lucreze. Totu[i, nu regreta nimic, pentru cq Arv era prea neimportant ca sq‑i facq rqu. Poate [i murise \ntre timp. I se pqru ciudat cq se g\ndise tocmai la el \n acel moment.

Urmq exact instruc]iunile pe care le primise. Poarta depozitului era enormq, acoperitq de o pojghi]q de noroi sub care se ghicea fosta culoare galbenq. Formq codul [i intrq. Ma[ina era o dubi]q destul de nouq, cu geamuri opace [i caroseria acoperitq cu inscrip]ii cum nu se \nt\lneau dec\t \n zonele periferice. Ciocqni u[or la u[a din spate. Se sim]i cuprins de un nea[teptat sentiment de fericire. Reu[ise sq scape [i nimeni nu observase dispari]ia banilor. Tastq din nou codul [i se urcq \n spa]iul negru al ma[inii. ^ncq mai z\mbea c\nd primi o loviturq care‑l dobor\, fqc\ndu‑l sq se rostogoleascq pe podeaua murdarq.

16. O datq cu distrugerea nivelului Zarni, sistemul de securitate al Re]elei \ncetase sq mai func]ioneze. Arv se trezi ame]it. Papa Gem [i ceilal]i se mai aflau \ncq \n virtual, ascunz\nd \ntr‑unul dintre nivelurile inferioare capul lui Gaiber [i pregqtindu‑l pentru a difuza informa]iile \n toate Sakya rqsp\ndite prin ora[.

Ceat [i prietenii lui \l prinseserq, probabil, pe Silvar, deci el era singurul care avea posibilitatea sq se ducq p\nq la “Ziua pl\ngerii” pentru a‑l aduce pe Taec. Auzi sirenele ma[inilor de pazq care se \ndreptau spre centru.

Bqutura [i plimbarea prin Re]ea \l nquciserq. O luq spre u[q clqtin\ndu‑se nesigur pe picioare. Poate ar fi fost mai bine sq \ncerce sq‑l convingq pe vreunul dintre parasimpatici sq‑l \nso]eascq. Desigur, nu era o idee prea grozavq. Probabil cq nu l‑ar fi ajutat, ci, din contrq, ar fi \ncercat sq‑l opreascq.

Casa Pl\ngerii se afla destul de departe de cimitir. Programq traseul [i se lqsq sq alunece pe scaunul ma[inii. ^nchise ochii, vqzu din nou imaginea \nsoritq a Re]elei [i i se pqru ciudat cq \n Real \ncepuse sq se lase seara. ^i era frig. Auzise cq oamenii \nchi[i \n “Ziua Pl\ngerii” treceau prin co[mare \n care erau v\na]i pe terenurile unei ierni eterne. Poate cq, vreodatq, lumea va ajunge at\t de \nghe]atq \nc\t sq nu mai fie nevoie de Case ale Pl\ngerii pentru a‑i pedepsi pe neadapta]i. Chicoti. Parcq se mai \ncqlzise. “Lumina neagrq” avea un efect ciudat asupra lui. Controlq indicele temporal. Ceat \l prinsese deja pe Silvar [i era, probabil, \n drum spre cimitir. Oboseala \i dispqru.

Cobor\ \n spatele Casei Pl\ngerii. O u[q metalicq bloca intrarea secundarq, dar se dqdu la o parte c\nd Arv ajunse la c\]iva metri distan]q. Era semn bun. ^nsemna cq sistemul de securitate o luase razna, a[a cum prevqzuse. Se a[teptase ca interiorul sq fie la fel ca \n Re]ea, dar se \n[elase. Nu vqzu nici statui, nici arhitecturq barocq, nici coridoare albe. Nu era dec\t un spa]iu negru, o salq enormq \n care pa[ii lui aveau rqsunetul unui ecou de pe[terq.

Nu exista nici o sursq de luminq. ^[i trase ocularul peste fa]q [i imaginea sqlii se colorq u[or \n verde. Acum deslu[ea terminalele Sakya \n[irate unele l\ngq altele [i cutiile criogenice \nconjurate de un halou gqlbui. Totul era at\t de lini[tit, \nc\t pqrea cq nimic din zarva ora[ului n‑ar fi putut pqtrunde acolo. Totu[i, metropola respira greoi dincolo de pere]ii securiza]i. Oare cum se sim]eau oamenii aceia, care trqiserq odatq normal, care participaserq la sqrbqtorile Zarni sau Grihol [i care ar fi preferat orice altceva dec\t sq fie \mpacheta]i \n frigul ucigqtor de sub capacele de sticlq.

Terminalele Sakya erau stinse, semn cq instala]iile nu mai func]ionau. Temperatura cre[tea. Oamenii se trezeau treptat din somn, iar Arv nu trebuia dec\t sq a[tepte. Se \ndreptq spre numqrul 70 [i \ncepu sq nu se simtq bine. ^i era din nou frig, urechile i se \nfundaserq, iar mirosul u[or dar persistent ce plutea \n aer \i dqdea o senza]ie puternicq de rqu. Fqcu un pas \nainte printre sarcofagele de sticlq [i stomacul i se contractq dureros. {tia cq era din cauza bquturii, dar n‑avea ce‑i face, trebuia sq suporte.

Se aplecq asupra lui Taec. Prin sticlq i se vedeau fa]a palidq [i buzele care \ncepuserq sq prindq culoare. Se mirq, pentru cq Taec era t\nqr, doar cu pu]in mai \n v\rstq dec\t Ceat. Ce‑avea sq facq dupq ce se va trezi? Dacq va refuza sq‑l urmeze?

Ceat spusese clar cq vroia sq‑i vorbeascq, dar ce altceva \nsemna oare el pentru Taec, dec\t bqiatul de zece luni pe care, dupq spusele lui La Belle Dame, \ncercase sq‑l suprime? Poate cq Ceat se \n[ela, confund\nd curiozitatea cu dorin]a de a‑l vedea [i de a‑i vorbi. Poate vroia sq‑i afle motivele. La ce i‑ar fi folosit lui Ceat toate astea?

^ntunericul era tot mai dens. Arv atinse cu grijq capacul cutiei. Un termometru cu cifre fosforescente arqta cq temperatura din interior era cea normalq. C\nd capacul se dqdu la o parte, Arv rqsuflq u[urat. Mai avea timp. Se temuse ca nu cumva Zarni sq reu[eascq sq restabileascq sistemul de securitate [i sq se trezeascq \nchis \n Casq pentru nu se [tie c\te luni. Asta ar fi \nsemnat, desigur, moartea.

Se uita la Taec, c\nd auzi un zgomot, apoi \ncq unul [i \ncq unul. Sunetele \l \nconjurau din toate pqr]ile. Cum nici un Sakya nu mai func]iona, lqzile criogenice se dezghe]aserq, iar capacele se deschiseserq \n acela[i timp.

Trebuia sq se grqbeascq. Sutele de criminali trezi]i la via]q nu fqceau parte din planul lui. Fusese o gre[ealq cq nu se g\ndise la asta. Se aplecq spre cutie [i atinse g\tul lui Taec. Pielea era rece [i rigidq, iar ro[ea]a pe care i se pqruse c‑o \ntrezqre[te pe fa]a imobilq nu fusese dec\t un produs al imagina]iei sale. Omul era mort, ]eapqn, fqrq urmq de puls. Mai cercetq [i alte cutii – peste tot acela[i lucru. Probabil cq \ntreruperea bruscq a sistemului de siguran]q le fusese fatalq.

Rqmase zqpqcit \n mijlocul sqlii. Nu se g\ndea cq to]i muriserq din cauza lui, ci se \ntreba ce‑i va spune lui Ceat c\nd \l va \ntreba de ce nu prevqzuse urmqrile opririi terminalelor Sakya care asigurau men]inerea \n via]q a condamna]ilor. Vru sq se mai uite [i‑n alte lqzi, dar nu mai avu timp; lumina se aprinse brusc, ecranele Sakya p\lp\irq pline de culoare, iar Arv fugi spre u[a care tocmai se \nchidea. Sistemul se pornise din nou. Afarq, se \ntrebq dacq sq‑i spunq lui Ceat adevqrul squ sq‑l mintq zic\ndu‑i cq n‑a reu[it sq pqtrundq \n Casa Pl\ngerii. Oricum, nu mai era mult p\nq c\nd terminalele Sakya aveau sq semnaleze Re]elei moartea condamna]ilor.

Se urcq \n ma[inq [i porni \n vitezq. Spera sq se \ntoarcq \n cimitir \naintea lui Ceat. Poate nici Papa Gem nu revenise din Re]ea. ^i trecu prin minte sq spunq cq nu fusese plecat nicqieri. Ceat n‑ar fi \ndrqznit sq‑l dea de gol, chiar dacq ar fi bqnuit ceva.

17. C\nd Papa Gem \[i reveni, constatq cq Arv dispqruse. Unde plecase fraierul qla dupq ce dqduse lovitura secolului? El [i La Belle Dame mai rqmqseserq refugia]i pe un nivel \nvecinat, ca sq urmqreascq felul cum \ntreaga frac]iune Zarni se fqr\mi]a treptat. Informa]ia sus]inea fiecare sec]iune, iar \n absen]a ei totul se distrugea – culorile fundalurilor deveneau palide, p\nq c\nd se contopeau \n f\[ii de alb murdar, mi[cqrile replicilor nu mai ascultau comenzile subvocale, iar ghinioni[tii lor posesori se trezeau azv\rli]i \napoi \n Real. ^n paralel, informa]ia stocatq \n capul lui Gaiber era transmisq peste tot, de la ecranele publicitare la PC‑urile Sakya aflate \n fiecare casq.

Papa Gem sim]ea cq ac]iunea lui Arv nu putea fi egalatq cu nici o contra‑campanie purtatq vreodatq de Grihol.

– Griholii o sq ne fie datori, chiar dacq ne‑au plqtit pentru asta, \i spuse Frumoasei Doamne.

– Da, rqspunse aceasta cu g\ndul aiurea. Era \ngrijoratq cq Arv dispqruse, iar Ceat nu se mai \ntorsese de la serbare. Oare ce puneau la cale cei doi? Nu apucq sq‑[i termine g\ndul. Ceat apqru \n cadrul u[ii. R\dea.

– Am reu[it, spuse. Afarq e un adevqrat iad.

Pqrea obosit, transpirat, dar \n acela[i timp extrem de fericit.

– Am adus un colet pentru Arv, continuq si‑l \mpinse pe Silvar, fqc\ndu‑l sq se \mpiedice de prag.

Cu fa]a tumefiatq, fostul [ef de campanie era greu de recunoscut. St\nd chircit pe podea, \[i balansa \ncet capul, iar mi[cqrile aveau ceva din gra]ia unei dansatoare de hula. Nu [tia ce se \nt\mplase, dar teama de‑a nu fi omor\t [i loviturile pe care le primise \l \mpiedicau sq‑[i dea seama cq fusese pqcqlit tocmai de cei pe care‑i plqtise sq‑i asigure protec]ia. Undeva \n mintea lui \nce]o[atq apqruse ideea cq fusese prins de Zarni, iar Ceat era unul dintre paznicii pu[i de Gaiber sq‑l suprime.

– Ce dracu, Ceat! exclamq Papa Gem. ^n halul \n care e nu mai iei nici un ban pe el.

Papa Gem avea impresia cq fiul lui La Belle Dame se apucase din nou de vechile lui rqpiri. Str\mbq din nas. Bqiatul qsta n‑avea sq \nve]e niciodatq sq fie mai subtil, trebuia sq exagereze \n tot ce fqcea.

Silvar gemu, dar [oapta i se fr\nse brusc.

– Sq nu mai sufli p\nq n‑apare Arv, \l aten]ionq Ceat destul de prietenos. De fapt, n‑avea nimic cu Silvar, totul nu era dec\t o afacere pe care el o \ncheiase cu Arv.

Auzindu‑l, Silvar se chirci [i mai mult. Dumnezeule! De abia acum \[i dqdu seama cq fusese \n[elat. ^ncercq sq se ridice, dar Ceat \l lovi cu piciorul [i‑l tr\nti din nou la pqm\nt.

18. Arv trebui sq se opreascq din drum din cauza barajelor fqcute de unitq]ile de paznici. Ace[tia controlau toate ma[inile [i Arv nu‑[i permitea sq ri[te sq fie suspectat. De[i Papa Gem \i plqtise un avans pentru serviciile aduse, rqmqsese \nregistrat \n Re]ea ca unul dintre miile de oameni ce dormeau pe stradq. Mereu sq g\ndise sq rectifice asta, sq‑[i cumpere o casq [i sq \ncerce sq‑[i rec\[tige statutul pe care‑l pierduse, dar am\nase tot timpul. Apoi se hotqr\se sq a[tepte p\nq ce lucrurile aveau sq se lini[teascq. Acum se afla \n pericol – dac‑ar fi fost prins, n‑ar fi fost \n stare sq explice de unde avea ma[ina [i hainele pe care le purta, c\nd se presupunea cq ar fi trebuit sq fie prost \mbrqcat, ame]it de frig [i halucinogene [i \nghesuit \ntr‑un adqpost din foi de plastic.

Era nerqbdqtor sq primeascq partea lui din banii pe care avea sq‑i plqteascq Grihol o datq cu sf\r[itul opera]iunii. Probabil cq Papa Gem \[i burdu[ise deja contul. Era sigur cq, de acum, nici unul dintre parasimpatici nu va mai lucra la alte cazuri. La Belle Dame \i spusese chiar ceva despre o retragere discretq \ntr‑un loc mai \nsorit. Seara, \n ora[, frigul devenise pqtrunzqtor, dar picqturile de ploaie erau destul de rare. Se g\ndi la experimentele meteorologice fqcute de Zarni. Cine [tie ce‑i mai a[tepta m\ine?

Se hotqr\ sq ocoleascq locurile aglomerate. De obicei, unde se aflau oameni apqreau [i paznicii. Dacq ar fi mers singur pe strqzile \nguste din partea veche a ora[ului, n‑ar fi \nt\lnit pe nimeni.

Cartierul pe care‑l traversa se \nvecina cu cimitirul Cr\ngul cel Plin de Rqcoare. Locul era lini[tit, cu locuin]e de la \nceputul secolului, care se scorojeau \n tqcere [i se transformau \n pulbere. Strqzile erau goale [i doar din loc \n loc, la o intersec]ie, mai era instalat c\te un ecran publicitar, model vechi. O datq se opri \n fa]a unuia. Imaginea era [tearsq, iar vocea prezentatorului venea de undeva de departe. Era vorba de incidentul de la Casa Zarni, de furtul informa]iilor, de echipele de paznici apar]in\nd frac]iunii Grihol, despre care se spunea cq aveau date despre cei care de]ineau acum Capul lui Gaiber [i care se ofereau sq ajute organiza]ia Zarni pentru recuperarea lui. Desigur, mesajul era plin de‑o ironie prost mascatq. Zarni nu reu[ea sq facq nimic \mpotriva celor care rqsp\ndiserq informa]iile din banca lor secretq de date, \n schimb Grihol se prefqceau cq doresc sq‑i sprijine, neg\nd orice implica]ie \n scandalul ce lua propor]ii. Arv r\se u[or urmqrind anun]urile. ^ntotdeauna \[i dorise sq facq parte dintre cei care aveau ocazia sq manevreze lucrurile, o ac]iune care devenise un fel de modq \ntr‑o anumitq perioadq.

Cur\nd \ncepu sq plouq toren]ial [i Arv \[i continuq drumul alerg\nd. Poate ar fi trebuit sq se opreascq sq mqn\nce \ntr‑unul dintre minusculele restaurante, dar vroia sq ajungq mai repede acasq. Se \ntreba cum va primi Ceat vestea; spera ca totul sq aibq loc cu mult calm, \n fond el nici nu‑l cunoscuse pe Taec, deci nu era posibil sq simtq durere, ci mai mult dezamqgire.

O [tire derulatq pe alt panou \l anun]q cq Silvar dispqruse [i se bqnuia cq era amestecat \n ultimele evenimente. Cineva \l vqzuse pqrqsind \n grabq Casa Zarni, deci nu se punea problema unei rqpiri, a[a cum sugerase Gaiber \ntr‑un interviu pe care Arv nu‑l urmqrise. Vestea \l bucurq. ^nsemna cq Silvar fusese prins, iar Ceat reu[ise sq ajungq \n siguran]q la sediul Parasimp.

Aversele de ploaie erau tot mai puternice [i se pqrea cq o perdea de apq se trqsese peste soarele zilei, ce apunea. Fusese o dupq‑amiazq strqlucitoare [i tensionatq, o sqrbqtoare greu de uitat, unul dintre acele lucruri de care‑[i va aminti peste ani. Se \ntrebq ce sq facq. Nu mai sim]ea dec\t bucuria izb\nzii.

La o intersec]ie dqdu peste o busculadq. O echipq de paznici \nghesuiau \ntr‑o ma[inq c\]iva bqrba]i care strigau. ^n apropiere se vedeau vitrinele sparte ale unui magazin. Tipii erau probabil ni[te ho]i care vruseserq sq profite de haosul general, dar avuseserq ghinion. Se lini[ti, dar constatq cq‑i dispqruse senza]ia de exaltare. Pentru prima datq \n acea searq, \[i dqdu seama c\t era de obosit. Nu mai vroia dec\t sq ajungq acasq – sau \n locul pe care‑l numea astfel. Dorea sq aibq parte de lini[te, a[a cum fusese c\nd locuise cu Silvar \n apartamentul de la periferie.

Porni din nou \n fugq, dar nu ajunse prea departe, din cauza averselor de ploaie. Se vqzu nevoit sq se ascundq \ntr‑un pasaj care semqna cu acela \n care petrecuse at\tea luni, doar cq era mai curat [i avea un mic ecran prins de un perete. Atunci auzi {tirea, acoperitq par]ial de zgomotul ploii [i de sunetul inimii sale care bubuia. Se sprijini de peretele umed. Cu litere mari [i ro[ii scria cum un grup de paznici Grihol \l descoperiserq pe Silvar \n casa celor care puseserq la cale [i executaserq lovitura din Re]ea. O voce rqgu[itq de emo]ie anun]q cq nici unul dintre conspiratori nu rqmqsese \n via]q dupq schimbul de focuri care avusese loc, astfel \nc\t, de[i era clar cq totul fusese regizat din interiorul Zarni, urma se oprea aici. Comentatorul mai continuq cu o dezmin]ire datq de Zarni, care nega autenticitatea informa]iilor rqsp\ndite \n Re]ea, sus]in\nd cq toate \nregistrqrile ce aminteau de crimele [i fraudele din timpul mandatului Zarni nu erau dec\t un fals fqcut de Silvar, drept rqzbunare pentru excluderea sa din partid, care avusese loc cu douq zile \nainte. Desigur, Zarni erau termina]i, dar mai \ncercau \ncq sq salveze aparen]ele.

Arv \nsq nu mai asculta. Se g\ndea la Ceat, la Papa Gem [i la to]i ceilal]i [i mai ales la faptul cq el ar fi fost acum \n locul lui Silvar dacq acesta nu i‑ar fi furat programul. Ochii \l usturau, iar fa]a \i era umedq din cauza ploii. Nu‑i venea sq creadq cq Grihol fqcuserq a[a ceva, de[i era logic ca, \n loc sq‑i plqteascq pe parasimpatici, sq \ncerce sq‑i suprime pentru a‑i \mpiedica sq vorbeascq mai t\rziu.

Totul se \nt\mplase de c\tva timp [i totu[i el nu sim]ise nimic. Tot timpul fusese sigur cq se va \ntoarce [i‑i va gqsi str\n[i \n jurul unui Sakya, sqrbqtorind victoria. O luq buimac prin ploaie, merg\nd \ncet \n direc]ie opusq. Se g\ndi cq ar fi fost mort [i el dacq n‑ar fi plecat dupq Taec, apoi \[i spuse cq ar trebui sq‑[i \nchirieze o camerq [i sq se \nchidq acolo, sq‑[i rumege \n lini[te durerea. Sim]ea o a[a de mare tqcere \n interiorul squ, de parcq ar fi fost singurul supravie]uitor al unei catastrofe planetare. Nici nu observq c\nd \ncepu sq ningq, iar zqpada se a[ternu \ntr‑o d\rq sub]ire pe trotuar, pe case, adun\ndu‑se [i \mprq[tiindu‑se deasupra ora[ului. Arv \[i ridicq privirea, se uitq spre norii den[i [i atunci i se pqru cq frigul [i ninsoarea nu vor mai \nceta niciodatq.