primaire

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
L'univers fantomatique ment
stins în transparență,
la forme globulaire tombe
à travers un espace conçu
de la pensée infernale
a pătrunderii în esență.

JE VAIS DÉCONCRÉTISER

J'étais au-delà de l'imagination.

Nouveaux formulaires
sub iluminarea
aceluiași spectru,
ils nous ont rassemblés les uns dans les autres.

Je l'avais laissé derrière moi
la vérité jusque-là ;
le béton ne s'attardait plus chez nous
și astfel
dimensiunea dispărea
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

FARDEAU

Nous étions esclaves de l’harmonie invisible.

Înveșmântați în lumină
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
și golul trecerii
dintr-o parte în alta.

Poverile
ne-aplecau
au-delà des limites du temps.

EXCUGATION

Devise:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
S'ensuit-il que j'existe, puisque je pense ?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.»
Victor Kernbach (Vacanțele secrete)

Știam că ești pe acest câmp
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
baigné dans le flux du temps
asemeni unui fulger într-o
mare de plasmă.

Știam că exiști dincolo de formă
dans le faisceau de vagues
comme par magie illuminé par les gerbilles du spectre
aruncat peste ființa lumii
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Știam c-o să te întâlnesc
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
a acestei deveniri continue
colorate și triste.

Știam mereu că exiști
dincolo de aparența pustie
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
sur tout ce qui était, sur tout ce qui est.

DISPĂRUŢI CONCOMITENT

Aproape transparenți
sous une lumière choisie
treceam legați unul de altul
cu nesfârșite fire.

Ochii întorși în noi
ils parcouraient le cosmos de la chair.

La haine des étrangers
il n'est pas arrivé ici
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
clorofilă răsturnată în roșu
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
nous voulions laisser une marque.

Veșniciile ne cereau.

Allons-y au moins ensemble.

J'AI ESSAYÉ LA CONNAISSANCE

Erai dincolo
de verdele transparent.
Mi-am trecut ochii
prin cerc
și te-am întâlnit.
Gata să nu te cunosc
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
Bogățiile
erau la noi pe din două.
Trebuiau inventariate
și în timpul acesta
aveam misiunea
de a ne divide
și a studia
sub formă de populație
cette zone.

Eram înzestrați
cu atracție
dar greșisem timpul
cu foarte puțin,
pensant que nous nous sommes rencontrés
quelque part dans le passé.

COMPRÉHENSION

Moniteur de score sur terre battue
te găsisem într-o parte a planetei.

par ta bouche
praful devenea
antigravitațional
poussé par tes poumons
spre aerul ars
de elemente necunoscute.
je t'avais trouvé
chiar dacă-mi pierdusem ochii
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Gândurile mele și
gândurile tale
ils devenaient un tapis battu
à travers le pont de la vallée sèche.

L'or, les paillettes
luminau întâlnirea aceasta și
si nous étions serrés
materia în pași,
nous aurions marché lourdement
peste covorul țesut
de gândurile noastre și
așternut peste puntea din valea secată.

SOUS CE JEU

L'air était trop peu pour nous.

Pedeapsa în care eram prinși
ne fusese dată pe viață.
Hârtii de grațiere nu puteam face
nervii mâinilor ar fi murit,
sub acest joc
în care
se topeau și trupurile noastre.

La réunion n'a pas été donnée
à l'endroit où je pourrais pénétrer
sans corps.

Contopirea noastră
va fi triumfală.

Veșnic amestecați într-alții
Nous pouvons être ensemble

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
dans la viande avec cette structure.

LA MORT DE LA LUMIÈRE

Je meurs.
Je m'enterre sous ta paupière
dans la tombe la plus triste
tout ce qu'il y avait dans le monde.

Iar Dumnezeu va ști
que son Univers
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

Iar Dumnezeu va ști
că s-a pierdut pe Sine
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
étant ton regard de flamme
quoi, essayer de brûler le monde.

Iar Dumnezeu va ști
que moi, Sa Lumière
Je me suis transformé en feu
pierzându-mi nemurirea,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

RESORBIRE

La planète m'avale lentement
et des becs argentés
în jur îmi țin feștile.

La sphère sombre
se résorbe dans les viscères
les plaies en moi.

Încerc să mai rămân,
pour pouvoir penser à toi
quand j'aurai un corps mortel
când voi trăi prin sânge,
imaginer
que nous sommes une autre vague
să uit de carne-mi moale
de stigmatisation féconde.

La planète m'engloutit lentement.

Les 10 poèmes présentés ici font partie du volume La demeure des avatars (Editura TORNADA, 2014) Des parties importantes de ce volume proviennent de mon passé littéraire. Une fois, j'ai essayé de publier mes poèmes en volumes. Bien qu’ils aient été appréciés, voire loués – et je donne comme exemple la pratique du professeur universitaire Marioara GODEANU, l’une des chercheuses les plus importantes dans le domaine de la biologie de notre pays, qui a commencé et terminé ses cours avec mes poèmes – je n’ai pas réussi avant 1989. Tout ce que j'ai pu faire, c'est publier une série de plaques dans la revue Luceafărul (à partir de 1983), grâce à mon frère d'âme, le poète et maestro Cezar IVĂNESCU et sa création, Cenaclul Numime Poetului, dont je suis un ancien membre.

Pourquoi est-ce arrivé?

Parce que je n'écrivais pas de poésie « pour le pays et le régime », selon certains éditeurs. La révolution de 1989 m'a trouvé avec le volume de poèmes Jeu de tornade prêt. J'ai eu des recommandations du secrétaire du Cénacle littéraire "George Călinescu" de l'Académie roumaine, l'écrivain Ion Potopin, à la maison d'édition Cartea Românească, du secrétaire de l'Union des écrivains, Ion Hobana, et la maison d'édition Albatros était en train de préparer publier une anthologie SF dans laquelle il allait publier une partie de mon volume. L’un des éditeurs me disait que ma poésie était particulière, qu’elle ne ressemblait à aucun autre style de poésie et que la seule solution serait d’accepter de la publier sous le label SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

Après la révolution, j'ai publié un recueil de poésie en anglais, The Fall in Form (1993), ainsi que plusieurs brochures en français et en allemand (1992). J'ai publié dans String, Quasar, Eucronia, etc. Nous avons désormais des sites Internet : Agonia, Centrul String, Facebook... J'ai publié deux volumes de poésie : La demeure des avatars (Maison d'édition TORNADA, 2014) et LOISIRS (Maison d'édition TORNADA, 2015). je prépare le tome Main dans la main avec Perséphone.