MaRa și CosTelor trăiau acum într-o stare de simbioză cu Nodul Zeilor, veghetori ai Multiversului și ai tuturor realităților care se intersectau în acel punct de convergență. După ce opriseră ascensiunea Vechilor Creatori și își consolidaseră puterea asupra stringurilor, părea că echilibrul fusese restaurat. Dar liniștea era doar o fațadă, o mască pentru forțele adânc înrădăcinate în haosul primordial, care încă așteptau momentul potrivit pentru a lovi.

MaRa se afla în mijlocul rețelei de stringuri, conectată la realitățile infinite pe care Nodul le susținea. Fiecare dimensiune, fiecare linie temporală, vibra într-o armonie fragilă. Dar acum, o nouă disonanță începea să se manifeste. O frecvență necunoscută perturbă echilibrul perfect, o undă de energie care venea dincolo de limitele percepției lor.

„Simți asta?” întrebă MaRa, ochii ei întunecându-se în timp ce încerca să se alinieze cu vibrațiile instabile.

CosTelor, aflat la marginea Nodului, observa perturbările în structura Multiversului. Stringurile se contorsionau ușor, ca și cum o altă forță le forța să se desprindă de ordinea stabilită. „Nu e o simplă disonanță,” spuse el. „E ceva mult mai adânc. Nu provine din realitățile cunoscute.”

MaRa închise ochii, încercând să urmărească originea vibrațiilor. Realitățile paralele începeau să se miște haotic în jurul Nodului, iar nodurile temporale, de obicei stabile, erau acum pline de instabilități. O prezență pe care nu o mai simțiseră până acum părea să se apropie de ei. Nu era Vechii Creatori, dar nici simple forțe cosmice.

Din adâncurile Nodului, o formă începu să prindă contur. O ființă cuprinsă de o lumină nefirească, un amalgam de energie și materie, apărând de parcă se desprindea din însăși țesătura stringurilor. Nu era o entitate fizică în sensul obișnuit, ci o conștiință pură, veche de miliarde de ani, dar care acum căpăta formă pentru a se manifesta în fața lor.

„Cine ești tu?” întrebă MaRa, simțind cum fiecare fibră a ființei sale vibra sub prezența acestei noi forțe.

Forma își ridică mâinile, iar în jurul ei, realitatea începu să se frângă. Lumina pe care o emana era densă, grea, iar vocea care o acompania părea să reverbereze prin toate dimensiunile.

„Eu sunt Căzutul,” spuse entitatea cu o voce gravă, aproape melodică. „Am fost creat din haosul primordial, dar nu sunt unul dintre Vechii Creatori. Am fost exilat dincolo de toate realitățile cunoscute. Acum mă întorc pentru a lua înapoi ceea ce îmi aparține.”

MaRa simți un fior de teamă trecând prin ea. Căzutul nu era doar o entitate oarecare. Era o parte fundamentală a forțelor care guvernau realitatea însăși, dar fusese alungat, probabil de înșiși zeii care au creat Nodul.

„Ce cauți aici?” întrebă CosTelor, cu ochii îngustați, pregătit pentru ce urma. „Nodul a fost întotdeauna vegheat. Nu vei reuși să-l destabilizezi.”

Căzutul zâmbi ușor, iar în jurul lui, stringurile care alcătuiau țesătura realității se răsuceau încet. „Voi sunteți doar ultimele marionete ale unui joc vechi, fără înțeles pentru voi. Nodul nu a fost creat pentru echilibru. A fost creat ca o cușcă. Ați fost păcăliți să credeți că vegheați asupra Multiversului, când de fapt sunteți prizonierii lui.”

CosTelor privi în tăcere, simțind cum spațiul din jurul lor începe să se deformeze. „Ce încerci să spui?”

Căzutul își ridică brațele, iar Nodul începu să vibreze violent. „Voi și toți ceilalți veghetori înaintea voastră ați fost meniți să păziți această structură, dar nu pentru a proteja realitatea. Nodul Zeilor nu este o poartă către ordinea Multiversului. Este un sigiliu. Și eu am fost cel care a fost sigilat aici.”

MaRa simți cum toate piesele începeau să se așeze. Își amintise că Vechii Creatori vorbiseră despre cum veghetorii erau doar umbre ale forței lor. Dar adevărul era mult mai întunecat. Ei fuseseră doar paznici, fără să știe că Nodul nu proteja realitatea de forțele haosului, ci îl ținea pe Căzutul închis, ascuns de toate dimensiunile.

„Și acum vrei să distrugi Nodul,” spuse MaRa încet, vocea ei plină de înțelegerea greșelii pe care o făcuseră. „Dacă îl distrugi, realitatea însăși ar putea fi desființată.”

Căzutul rânji. „Nu voi distruge Nodul. Îl voi reseta. Și odată cu el, voi remodela toate realitățile.”

Pe măsură ce vorbele sale răsunau, Nodul Zeilor începu să se destrame. Stringurile care legau Multiversul se destrămau, iar realitățile paralele, odată legate de o armonie fragilă, începeau să se prăbușească unele în altele. Fiecare univers alternativ începea să se suprapună, să intre în coliziune cu celelalte.

„Nu avem de ales,” spuse MaRa, simțind disperarea crescând în ea. „Trebuie să oprim destabilizarea înainte ca realitatea să se destrame complet.”

CosTelor, privind cum Nodul se rupe încet, își încordă mintea pentru a sincroniza stringurile rămase, dar Căzutul le manipula deja cu o putere mult prea mare pentru a fi controlată. Forțele pe care el le declanșase erau dincolo de orice văzuseră până acum.

„Trebuie să îl slăbim,” spuse MaRa cu o intensitate crescândă. „Dacă putem întrerupe conexiunea lui cu stringurile, Nodul ar putea să se stabilizeze.”

CosTelor știa că aceasta era singura lor șansă. Împreună, își îndreptară voința către stringurile care erau conectate la Căzutul, încercând să rupă legăturile sale cu fundamentul realității. Dar puterea lui era imensă, iar Nodul deja începea să se prăbușească. Realități alternative se contorsionau și se uneau într-un vortex de energie și materie.

Căzutul zâmbi triumfător, simțind cum încercările lor erau sortite eșecului. „Nu puteți opri inevitabilul. Multiversul va renaște sub voința mea.”

MaRa se strădui să controleze stringurile, dar își dădu seama că nu era suficient. Căzutul era mai puternic decât ei. Atunci, avu o revelație. Poate că lupta directă nu era răspunsul.

„Dacă nu putem rupe stringurile,” spuse ea cu o voce calmă, „atunci poate că trebuie să le amplificăm.”

CosTelor o privi confuz, dar înțelese imediat. În loc să încerce să-l slăbească pe Căzutul, trebuiau să forțeze conexiunea lui cu stringurile dincolo de capacitatea lui de a le controla. Dacă reușeau să facă asta, forța colosală pe care o manipula s-ar putea întoarce împotriva lui.

Împreună, MaRa și CosTelor începură să accelereze vibrațiile stringurilor, amplificând fiecare fluctuație până când structura realității începu să vibreze violent. În acel moment, Căzutul simți cum puterea sa începe să scape de sub control.

„Ce faceți?” urlă el, în timp ce stringurile se destabilizau în jurul lui.

„Nu îți putem opri puterea,” spuse MaRa, „dar o putem amplifica dincolo de controlul tău.”

Căzutul începu să se contorsioneze, absorbit de propria energie. Nodul se zguduia violent, iar în jurul lor, realitatea începu să se rescrie, să se reformeze într-o simfonie haotică de haos și ordine. Într-o explozie de lumină și întuneric, Căzutul dispăru, absorbit de forțele pe care încercase să le controleze.

Nodul începu să se stabilizeze, dar MaRa și CosTelor simțiră consecințele luptei. Realitatea fusese slăbită. Multiversul nu mai era același. Stringurile nu mai vibrau în aceeași armonie fragilă. O parte din echilibru fusese pierdut pentru totdeauna.

„L-am oprit,” spuse CosTelor, dar vocea lui era îngrijorată. „Dar ce am pierdut?”

MaRa, privind în vastitatea Multiversului, simți că răspunsul era mult mai complicat. Nodul supraviețuise, dar realitatea fusese schimbată fundamental. „Nu știm încă,” spuse ea încet. „Dar va trebui să fim pregătiți pentru ce urmează. Ceva s-a schimbat în stringuri. Și nu știm încă toate consecințele.”

Și astfel, în tăcerea care urma exploziei, MaRa și CosTelor rămaseră vigilenți. Multiversul, deși salvat temporar, era acum mai vulnerabil ca niciodată. Noi forțe se agitau în umbră, iar războiul pentru controlul realității era departe de a se fi încheiat.

Explorează mai departe… 재생의 불