주요한

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
유령 같은 우주가 놓여 있다
stins în transparență,
구형이 떨어진다
디자인된 공간을 통해
지옥 같은 생각의
a pătrunderii în esență.

나는 해체할 것이다

Eram dincolo de închipuire.

새로운 양식
깨달음 아래
aceluiași spectru,
ne adunau unul în celălalt.

나는 그것을 남겨두고 있었다
adevărul de până atunci;
콘크리트는 더 이상 우리 곁에 머물지 않는다
그래서
크기가 사라졌습니다
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

부담

Eram sclavii armoniei nevăzute.

빛으로 옷을 입으십시오
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
그리고 구절의 목표
dintr-o parte în alta.

짐
그들은 기뻐했다
peste marginea timpului.

변명

Motto:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Rezultă din asta că exist, de vreme ce cuget?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.'
Victor Kernbach (비밀 휴가)

나는 당신 이이 분야에 있다는 것을 알았습니다
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
시간의 흐름에 젖어
번개처럼
mare de plasmă.

나는 당신이 형태를 넘어 존재한다는 것을 알았습니다
파도뭉치 속에서
스펙트럼의 저빌에 의해 마술처럼 빛납니다.
세상의 존재에 던져졌습니다
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

나는 당신을 만날 것이라는 것을 알았습니다
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
이 연속적인 것 중
colorate și triste.

나는 항상 당신이 과장하고 있다는 것을 알고있었습니다
사막 외관을 넘어서
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
peste tot ce a fost, peste tot ce este.

동시에 사라집니다

거의 투명합니다
선택한 조명 아래
나는 서로의 구속력을 전달하고 있었다
cu nesfârșite fire.

우리 안에 눈이 뒤틀 렸습니다
cutreierau cosmosul cărnii.

외부인에 대한 증오
여기까지 안 왔는데
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
엽록소는 빨간색으로 뒤집 혔습니다
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
am fi vrut să lăsăm o urmă.

Veșniciile ne cereau.

Măcar să plecăm împreună.

나는 지식을 시도했다

당신은 너머였습니다
de verdele transparent.
나는 내 눈을 지나갔다
원을 통해
și te-am întâlnit.
당신을 모를 준비가되었습니다
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
부
erau la noi pe din două.
그들은 재고가되어야했다
그리고이 시간 동안
나는 사명을 가졌다
나누다
그리고 공부
인구의 형태로
această zonă.

우리는 재능이있었습니다
매력으로
그러나 나는 오인했다
cu foarte puțin,
우리가 만났다고 생각해
undeva în trecut.

이해

클레이 스코어 모니터
te găsisem într-o parte a planetei.

당신의 입을 통해
먼지가되었습니다
방지 방지
폐에 밀려
불타는 공기에
de elemente necunoscute.
나는 당신을 발견했다
비록 내 눈을 잃었음에도 불구하고
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

내 생각과
당신의 생각
그들은 낡은 카펫이 되어가고 있었다
peste puntea din valea secată.

Aurii, sclipirile
이 회의를 밝혔습니다
우리가 빡빡했다면
materia în pași,
우리는 무겁게 밟고 있었을 거야
짠 카펫 위에
우리의 생각과
așternut peste puntea din valea secată.

이 게임에서

Aerul era prea puțin pentru noi.

우리가 붙잡힌 처벌
ne fusese dată pe viață.
사면 서류는 할 수 없었습니다
nervii mâinilor ar fi murit,
이 게임에서
어느 쪽
se topeau și trupurile noastre.

회의가 열리지 않았습니다
내가 침투할 수 있는 곳에
fără trupuri.

우리의 병합
va fi triumfală.

다른 사람들에게는 영원히 혼합되었습니다
vom putea fi împreună.

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
în carnea cu această structură.

빛의 죽음

Eu mor.
너의 눈꺼풀 밑에 나를 묻어
가장 슬픈 무덤에서
ce-a fost vreodată-n lume.

그리고 하나님은 알 것입니다
그의 우주는
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
유목민 왕자의 눈에
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

그리고 하나님은 알 것입니다
그는 자신을 잃었다
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
유목민 왕자의 눈에
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
너의 불꽃 같은 시선이 되어
ce-ncearcă să pârjolească lumea.

그리고 하나님은 알 것입니다
că Eu, Lumina Sa
나는 불로 변했다
pierzându-mi nemurirea,
유목민 왕자의 눈에
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

RESORIE

행성이 천천히 나를 삼키고 있어요
그리고 은빛 부리
în jur îmi țin feștile.

어두운 구체
내장에서 흡수된다
urgiile din mine.

Încerc să mai rămân,
당신을 생각할 수 있게
내가 죽을 몸을 갖게 될 때
când voi trăi prin sânge,
상상하다
우리는 또 다른 파도라는 걸
내 부드러운 고기를 잊어 버리기 위해
de stigma de fecundă.

Mă-nghite-ncet planeta.

Cele 10 poeme prezentate aici fac parte din volumul 아바타의 거처 (Editura TORNADA, 2014) Părți importante din acest volum vin din trecutul meu literar. Am încercat într-o vreme să-mi public poemele în volume. Cu toate că erau apreciate, chiar elogiate — și dau aici ca exemplu practica profesoarei universitare Marioara GODEANU, una dintre cele mai importante cercetătoare din domeniul biologiei de la noi din țară, care își începea și sfârșea cursurile cu poemele mele — nu am reușit înainte de 1989. Tot ce am putut să fac a fost să public o serie de plachete în revista Luceafărul (începând cu anul 1983), grație fratelui meu de suflet, poetul și maestrul Cezar IVĂNESCU și a creației sale, Cenaclul Numele Poetului, a cărui membră am fost.

De ce s-a întâmplat acest lucru?

Pentru că eu nu scriam poezie ,,pentru țară și regim,” după spusele unor redactori. Revoluția din 1989 m-a găsit cu volumul de poezii 토네이도 게임 gata. Aveam recomandări de la secretarul Cenaclului literar ,,George Călinescu” al Academiei Române, scriitorul Ion Potopin, către editura Cartea Românească, de la secretarul Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, iar editura Albatros se pregătea să scoată o antologie SF în care urma să publice o parte din volumul meu. Unul dintre redactorii de acolo îmi spunea că poezia mea este aparte, că nu seamănă cu nici un alt stil de poezie și că singura soluție ar fi să accept să public sub sigla SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

După revoluție, am publicat o carte de poezie în limba engleză, Căderea în formă (1993), și mai multe plachete în franceză și germană (1992). Am publicat în String, Quasar, Eucronia etc. Acum avem site-uri: Agonia, Centrul String, Facebook… Am publicat două volume de poezie: 아바타의 거처 (Editura TORNADA, 2014) și 취미 (Editura TORNADA, 2015). Pregătesc volumul 페르세포네와 손을 잡고.