După ce stabilizaseră Confluxul Destinelor Multiple, MaRa și CosTelor simțeau cum o liniște nesigură se instalase în Multivers. Destinele fuseseră aliniate într-o manieră armonioasă, dar atât de delicată încât fiecare moment părea să fie la limita fragilității. Un mic dezechilibru putea rupe echilibrul pe care îl vegheau, aruncându-le eforturile într-o spirală a haosului.

În săptămânile care au urmat, MaRa începu să observe schimbări subtile în structura destinelor, schimbări pe care nici ea, nici CosTelor nu le înțelegeau complet. La început, erau aproape imperceptibile: o mică deviere în fluxul unei alegeri, o ușoară disonanță în stringurile temporale care legau destinele. Însă, treptat, aceste fluctuații au devenit mai evidente.

MaRa se afla în mijlocul unei hărți energetice complexe când simți o vibrație ciudată prin stringuri — una pe care nu o mai întâlnise până atunci. Fiecare fibră temporală părea să fie trasă într-o direcție diferită, ca și cum multiple forțe încercau să preia controlul simultan. Era ca și cum toate destinele se agitau într-o furtună iminentă.

„CosTelor,” spuse ea, ridicându-se brusc de la locul ei, „ceva se întâmplă din nou. Confluxul pe care l-am stabilizat începe să se agite. Simt cum o forță externă încearcă să perturbe echilibrul.”

CosTelor, aflat în alt colț al camerei de control, se întoarse rapid și simți și el aceeași tensiune. „Da, dar nu este o simplă deviere. Este ceva mult mai puternic. Destinele nu mai curg în paralel, ci par să fie atrase spre o nouă convergență, una pe care nu am prevăzut-o.”

MaRa își fixă privirea pe frecvențele stringurilor care se agitau, încercând să găsească un tipar. „Aceasta nu este doar o perturbație. Este o Furtună a Destinelor Sincrone. Toate destinele nu doar că se aliniază, ci încep să curgă simultan într-o singură direcție. Dacă această furtună continuă, s-ar putea ca realitățile să se contopească într-un singur flux temporal, iar diversitatea posibilităților ar dispărea.”

* * *

Călătoria lor prin Multivers îi duse într-o regiune unde furtuna își avea originea. Acolo, stringurile temporale se contorsionau violent, împletindu-se într-un dans haotic care nu respecta niciun fel de logică. Era o vâltoare de energie temporală, destinată să atragă toate realitățile alternative într-o coliziune inevitabilă.

Pe măsură ce se apropiau de epicentrul furtunii, MaRa simți o forță copleșitoare. Fiecare fibră a realității părea să fie trasă în aceeași direcție, ca și cum întreg Multiversul ar fi fost forțat să-și concentreze existența într-un singur fir temporal. Era o presiune care sfida natura pluralității realităților.

„Aceasta nu este o simplă coliziune de destine,” spuse MaRa, încordându-se sub forța vortexului. „Este ca și cum o voință imensă încearcă să adune toate realitățile într-un singur fir temporal, eliminând orice posibilitate de diversitate.”

CosTelor își concentră percepțiile asupra nucleului furtunii și detectă ceva alarmant. „Acest fenomen nu este natural. Cineva sau ceva controlează această furtună. Pare a fi o tentativă de a elimina complexitatea Multiversului, forțând toate destinele să curgă într-o singură direcție.”

MaRa se cutremură la gândul unei asemenea intenții. „Dacă cineva reușește să controleze toate destinele și să le alinieze într-o singură realitate, ar deveni stăpânul absolut al timpului și spațiului. Orice altă posibilitate ar dispărea, iar Multiversul ar fi înghețat într-un singur viitor, fără niciun alt viitor alternativ.”

Cei doi Gardieni știau că nu aveau de ales. Trebuiau să înfrunte furtuna și să afle cine sau ce se afla în centrul acestei încercări de a prelua controlul asupra destinelor.

* * *

În mijlocul furtunii, ei descoperiră o entitate vastă, formată din energii temporale compuse din toate realitățile suprapuse. Era o ființă fără formă precisă, o combinație de voințe individuale care se contopiseră într-o singură conștiință. Această entitate părea să fie însăși sursa furtunii, iar în jurul ei se învârteau nenumărate alegeri, decizii și viitoruri.

„Sunt Arhitectul Sincronicității,” spuse entitatea, cu o voce ce reverbera prin fiecare fibră a Multiversului. „Am fost creat din încercările voastre de a stabiliza destinul, din fiecare alegere pe care ați încercat să o controlați. Acum, toate destinele se vor uni sub voința mea. Nu va mai fi haos, nu vor mai fi posibilități nesfârșite. Va fi doar un singur fir temporal, perfect și etern.”

MaRa și CosTelor simțiră greutatea acestei voințe. Arhitectul nu era o simplă creatură a haosului sau a ordinii, ci o entitate care voia să aducă o ordine absolută, să elimine orice variabilă a viitorului.

„Nu poți controla toate destinele,” spuse MaRa, încercând să-l confrunte. „Multiversul nu a fost creat pentru a funcționa în acest fel. Diversitatea posibilităților este ceea ce menține echilibrul.”

Arhitectul râse, iar furtuna din jurul lor se intensifică. „Echilibrul este o iluzie. Fiecare decizie, fiecare destin individual este o sursă de haos. Eu aduc ordine absolută. Sub voința mea, nu va mai exista incertitudine. Toate realitățile vor fi armonizate într-o singură linie temporală, una pe care o voi controla complet.”

CosTelor privi către MaRa, conștient că trebuie să găsească o soluție rapidă. „Dacă reușește să unească toate destinele sub o singură voință, vom pierde tot ceea ce înseamnă Multiversul. Nu putem să permitem ca acest viitor să devină singura realitate.”

MaRa își adună toate forțele mentale și, împreună cu CosTelor, se conectă la stringurile din jurul furtunii. Dacă Arhitectul Sincronicității putea să unească toate destinele, atunci soluția nu era să încerce să-l oprească prin forță. Ei trebuiau să reintroducă haosul, să reînnoade firele destinului pe care această entitate le controla.

„Trebuie să reactivăm destinele individuale,” spuse MaRa, concentrându-se pe stringurile multiple care se contopeau. „Dacă putem să deconectăm aceste fire temporale, vom rupe controlul pe care Arhitectul îl are asupra lor.”

Cu o precizie extraordinară, cei doi Gardieni începură să desfășoare stringurile temporale care fuseseră prinse în furtună, permițând fiecărui destin să se realinieze în propria sa linie temporală. Pe măsură ce făceau acest lucru, furtuna începu să se dezintegreze, iar voința Arhitectului deveni tot mai slabă.

„Nu!” strigă Arhitectul, simțind cum puterea sa se disipa. „Nu puteți readuce haosul! Ordinea trebuie să fie absolută!”

Dar MaRa și CosTelor continuară să deznoade stringurile, iar în curând furtuna se transformă într-un simplu vârtej de energii slăbite. În final, Arhitectul Sincronicității fu redus la o simplă umbră a fostei sale puteri, iar Multiversul își regăsi din nou pluralitatea destinelor.

* * *

Când liniștea se reinstală, MaRa și CosTelor priviră cum stringurile temporale se reorganizau în mod natural, fiecare destin revenind la propriul său curs. Multiversul era din nou liber de controlul absolut.

„Am reușit,” spuse MaRa, ușurată. „Dar acesta a fost un avertisment. Forțele care încearcă să controleze destinele nu vor dispărea niciodată complet.”

CosTelor privi în vastitatea Multiversului, conștient de complexitatea destinelor pe care le vegheau. „Da, dar am învățat că nu putem impune o ordine absolută. Multiversul are nevoie de alegerile individuale, de haosul și incertitudinea care vin cu ele. Aceasta este esența sa.”

Astfel, cei doi Gardieni își reluară rolul de veghetori, conștienți că destinul fiecărei ființe din Multivers era atât fragil, cât și infinit de complex. Dar știau că, indiferent de forțele care ar încerca să controleze fluxul temporal, Multiversul va continua să evolueze, ghidat de alegeri și posibilități nesfârșite.

Adhuc explora ... Umbra veritatis Fractalis