primär

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
Das gespenstische Universum lügt
stins în transparență,
die Kugelform fällt
durch einen gestalteten Raum
des höllischen Denkens
a pătrunderii în esență.

Ich werde dekonkretisieren

Ich war jenseits aller Vorstellungskraft.

Neue Formen
sub iluminarea
aceluiași spectru,
sie versammelten uns ineinander.

Ich hatte es zurückgelassen
die Wahrheit bis dahin;
Der Beton blieb nicht länger bei uns
și astfel
dimensiunea dispărea
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

LAST

Wir waren Sklaven der unsichtbaren Harmonie.

Înveșmântați în lumină
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
și golul trecerii
dintr-o parte în alta.

Poverile
ne-aplecau
jenseits des Randes der Zeit.

Ausrede

Motto:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Folgt daraus, dass ich existiere, weil ich denke?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.”
Victor Kernbach (Vacanțele secrete)

Știam că ești pe acest câmp
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
gebadet im Fluss der Zeit
asemeni unui fulger într-o
mare de plasmă.

Știam că exiști dincolo de formă
im Wellenbündel
magisch beleuchtet von den Rennmäusen des Spektrums
aruncat peste ființa lumii
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Știam c-o să te întâlnesc
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
a acestei deveniri continue
colorate și triste.

Știam mereu că exiști
dincolo de aparența pustie
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
über alles, was war, über alles, was ist.

DISPĂRUŢI CONCOMITENT

Aproape transparenți
unter einem gewählten Licht
treceam legați unul de altul
cu nesfârșite fire.

Ochii întorși în noi
Sie durchstreiften den Kosmos aus Fleisch.

Hass auf Außenstehende
es ist hier nicht angekommen
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
clorofilă răsturnată în roșu
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
Wir wollten Spuren hinterlassen.

Veșniciile ne cereau.

Lasst uns wenigstens zusammen gehen.

Ich habe es mit Wissen versucht

Erai dincolo
de verdele transparent.
Mi-am trecut ochii
prin cerc
și te-am întâlnit.
Gata să nu te cunosc
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
Bogățiile
erau la noi pe din două.
Trebuiau inventariate
și în timpul acesta
aveam misiunea
de a ne divide
și a studia
sub formă de populație
dieser Bereich.

Eram înzestrați
cu atracție
dar greșisem timpul
cu foarte puțin,
Ich dachte, wir hätten uns getroffen
irgendwo in der Vergangenheit.

VERSTÄNDNIS

Ton-Score-Monitor
te găsisem într-o parte a planetei.

durch deinen Mund
praful devenea
antigravitațional
Von deiner Lunge getrieben
spre aerul ars
de elemente necunoscute.
Ich hatte dich gefunden
chiar dacă-mi pierdusem ochii
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Gândurile mele și
gândurile tale
sie wurden zu einem getretenen Teppich
über die Trockentalbrücke.

Das Gold, das Glitzern
luminau întâlnirea aceasta și
wenn wir eng wären
materia în pași,
wir wären schwer getreten
peste covorul țesut
de gândurile noastre și
așternut peste puntea din valea secată.

UNTER DIESEM SPIEL

Die Luft war zu wenig für uns.

Pedeapsa în care eram prinși
ne fusese dată pe viață.
Hârtii de grațiere nu puteam face
nervii mâinilor ar fi murit,
sub acest joc
în care
se topeau și trupurile noastre.

Das Treffen wurde nicht gegeben
an der Stelle, wo ich eindringen konnte
ohne Körper.

Contopirea noastră
va fi triumfală.

Veșnic amestecați într-alții
wir können zusammen sein

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
in Fleisch mit dieser Struktur.

DER TOD DES LICHTS

Ich sterbe.
Ich vergrabe mich unter deinem Augenlid
im traurigsten Grab
was auch immer auf der Welt war.

Iar Dumnezeu va ști
dass sein Universum
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

Iar Dumnezeu va ști
că s-a pierdut pe Sine
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
Sei dein Flammenblick
Was – der Versuch, die Welt zu verbrennen.

Iar Dumnezeu va ști
dass ich, sein Licht
Ich verwandelte mich in Feuer
pierzându-mi nemurirea,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

RESORBIRE

Der Planet verschluckt mich langsam
und silberne Schnäbel
în jur îmi țin feștile.

Die dunkle Sphäre
resorbiert in den Eingeweiden
die Plagen in mir.

Încerc să mai rămân,
um an dich denken zu können
wenn ich einen sterblichen Körper haben werde
când voi trăi prin sânge,
vorstellen
dass wir eine weitere Welle sind
să uit de carne-mi moale
von fruchtbarem Stigma.

Der Planet verschluckt mich langsam.

Die hier vorgestellten 10 Gedichte sind Teil des Bandes Der Aufenthaltsort der Avatare (Editura TORNADA, 2014) Wichtige Teile dieses Bandes stammen aus meiner literarischen Vergangenheit. Ich habe einmal versucht, meine Gedichte in Bänden zu veröffentlichen. Obwohl sie geschätzt und sogar gelobt wurden – und ich nenne als Beispiel die Praxis der Universitätsprofessorin Marioara GODEANU, einer der bedeutendsten Forscherinnen auf dem Gebiet der Biologie in unserem Land, die ihre Vorlesungen mit meinen Gedichten begann und beendete – tat ich das nicht Dies gelang mir vor 1989. Alles, was ich tun konnte, war, eine Reihe von Gedenktafeln in der Zeitschrift Luceafărul zu veröffentlichen (beginnend mit 1983), dank meines Seelenbruders, des Dichters und Maestro Cezar IVĂNESCU und seiner Schöpfung, Cenaclul Numime Poetului, zu der ich gehöre ein ehemaliges Mitglied.

Warum ist das passiert?

Weil ich laut einigen Redakteuren keine Gedichte „für das Land und das Regime“ geschrieben habe. Die Revolution von 1989 fand mich mit dem Gedichtband Tornado-Spiel bereit. Ich hatte Empfehlungen vom Sekretär des Literatursaals „George Călinescu“ der Rumänischen Akademie, dem Schriftsteller Ion Potopin, an den Verlag Cartea Românească, vom Sekretär des Schriftstellerverbandes Ion Hobana und dem Verlag Albatros, der sich gerade vorbereitete eine SF-Anthologie zu veröffentlichen, in der ein Teil meines Bandes veröffentlicht werden sollte. Einer der Lektoren dort sagte mir, dass meine Gedichte etwas Besonderes seien, dass sie sich von allen anderen Gedichtstilen unterschieden und dass die einzige Lösung darin bestehen würde, einer Veröffentlichung unter dem SF-Label zuzustimmen.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

Nach der Revolution veröffentlichte ich einen Gedichtband auf Englisch, The Fall in Form (1993), und mehrere Broschüren auf Französisch und Deutsch (1992). Ich habe in String, Quasar, Eucronia usw. veröffentlicht. Jetzt haben wir Websites: Agonia, Centrul String, Facebook... Ich habe zwei Gedichtbände veröffentlicht: Der Aufenthaltsort der Avatare (TORNADA Publishing House, 2014) und HOBBYS (TORNADA Verlag, 2015). Ich bereite den Band vor Hand in Hand mit Persephone.