Esta página contiene 519 Palabras, respectivamente 3294 personajes y dure 2 minutos para leer.

Ființa umană, încă din cele mai îndepărtate timpuri, a căutat metode de a-și ancora existența perenă în posteritate, de a atinge cumva, într-o formă sau alta, eternitatea. Formele de manifestare au fost foarte variate, iar între cele mai evidențiate de-a lungul istoriei s-au remarcat arta sau știință. Bineînțeles, abordări nu s-au rezumat doar la aceste forme iar mijloacele de manifestare au avut, deopotrivă conotații pozitive și negative.

Prin aceste incursiuni in lumea exterioară și interioară a existenței umane, s-au propagat în timp și au rezistat perenității eforturile încununate de succes.

În teoria sistemelor dinamice analizarea nemărginirii unei funcții este folosită pentru determinarea stării de stabilitate sau instabilitate. Astfel că orice sistem care evoluează natural sau artificial spre infinit, fără a se interveni în vreun fel asupra lui, devine necontrolabil, iar rezultatele, de cele mai multe ori, sunt nedorite.

Exemple sunt nenumărate în toate direcțiile științifice, în fizica cuantică o reacție de fisiune a unui atom dusă spre infinit se transformă într-o explozie nucleară, în geografie interacțiunea extremă a plăcilor tectonice și presiunea exorbitantă a magmei terestre conduce la cutremure și erupții vulcanice devastatoare, în chimie un proces ardere cu viteze mari de reacție devine detonant, în biologie un virus care se replică spre infinit duce la distrugerea organismului virusat, în economie dezvoltarea nelimitată a unui participant pe piața de capital împinge piața financiară spre o zonă de monopol și implicit blocarea mecanismelor concurențiale libere, în sociologie frământările acute ale oamenilor pot să declanșeze conflicte de stradă care prin lipsa de rațiune escaladează și se transformă în războaie civile sau chiar militare, în tehnologia IT mecanismele de replicare în buclă închisă a unităților de informație saturează și blochează suportul de stocare sau de procesare, iar în forma algoritmică cea mai complexă a informației, reprezentată de inteligența artificială, evoluția spre infinit a performanțelor și sistemelor autonome inteligente pot să scape la un moment dat de sub capacitatea de menţinere a pasului evolutiv în raport cu specia umană și nu numai, iar rezultatele pot să nu fie chiar cele așteptate. Dar tot în accesași măsură multe din bendițele și trendurile actuale conduse spre infinit reprezintă o formă de dezvoltare a societății.

Prin urmare dacă o astfel de transformare către infinit se produce în beneficiul umanității, a ecosistemului uman și animal, cu toate aspectele intrinseci și extrinseci, se pot produce și rezultate dorite.

Fiecare năzuință, tendință, aspirație din depărtarea nemărginită, în orice direcție de cercetare, aduce omului dorința de autodepășire, dar dacă este nestăvilită și direcționată malițios se va concretiza la sfârșit printr-o formă sau alta de distrugere.

Pentru a investiga diversele forme de manifestare a evoluției spre infinit, în diverse domenii științifice, invit cititorul să descopere abordările pe această temă a fiecărui co-autor din această carte.

Mihai Alexandru Barbelian

Autor

  • Autorul este specialist în domeniul Ingineriei Aerospațiale. A absolvit ca șef de promoție la specializarea de Echipamente și Instalații de Bord, având studiile de licență la Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității „Politehnica” București, în 2002, obținând ulterior titlurile pentru studii aprofundate cu specializarea de Echipamente și Instalații de Bord și de master, în 2004, în Industria Transportului Aerian la aceeași universitate. În 2002, s-a alăturat Departamentului de Inginerie Aerospațială „Elie Carafoli” și apoi a devenit profesor asistent la Departamentul de Inginerie a Sistemelor Aeronautice și Management Aeronautic „Nicolae Tipei”, Facultatea de Inginerie Aerospațială, în prezent deținând funcția de lector în cadrul facultății.
    A continuat studiile de specialitate la un curs de control avansat din cadrul Institutului European de Control Integrat (EECI-European Embedded Control Institute, Supelec, Paris) în 2011 și a obținut titlul de doctor în domeniul Ingineriei Aerospațiale de la Universitatea „Politehnica” din București în 2015. Ulterior, în 2021, a absolvit cu succes studiile post-doctorale, cu o tematică de cercetare privind implementarea tehnologiei deep learning în aplicații de Supraveghere a Spațiului și Suportul de Navigație.
    Membru al Centrului pentru Științe, Prospectivă, Creativitate și Ficțiune (Centrul STRING), a participat ca membru junior la fondarea Asociației Aeronautica și Astronautica din România (AAAR), a colaborat ca redactor al revistei Airborne de Inginerie Aerospațială din România, fiind o persoană activă în industria aerospațială. De-a lungul timpului, a fost implicat în activitatea de îndrumare a studenților de la Facultatea de Inginerie Aerospațială și are expertiză bogată în domenii precum electronică, microprocesoare, microcontrolere și prelucrarea digitală a semnalelor. De asemenea, în cadrul activității de cercetare, a condus pachete de lucru și a dezvoltat tehnologii de Inteligență Artificială pentru Navigație Vizuală în cadrul unui grant al Agenției Spațiale Europene.

    Ver todas las publicaciones