Ființa umană, încă din cele mai îndepărtate timpuri, a căutat metode de a-și ancora existența perenă în posteritate, de a atinge cumva, într-o formă sau alta, eternitatea. Formele de manifestare au fost foarte variate, iar între cele mai evidențiate de-a lungul istoriei s-au remarcat arta sau știință. Bineînțeles, abordări nu s-au rezumat doar la aceste forme iar mijloacele de manifestare au avut, deopotrivă conotații pozitive și negative.

Prin aceste incursiuni in lumea exterioară și interioară a existenței umane, s-au propagat în timp și au rezistat perenității eforturile încununate de succes.

În teoria sistemelor dinamice analizarea nemărginirii unei funcții este folosită pentru determinarea stării de stabilitate sau instabilitate. Astfel că orice sistem care evoluează natural sau artificial spre infinit, fără a se interveni în vreun fel asupra lui, devine necontrolabil, iar rezultatele, de cele mai multe ori, sunt nedorite.

Exemple sunt nenumărate în toate direcțiile științifice, în fizica cuantică o reacție de fisiune a unui atom dusă spre infinit se transformă într-o explozie nucleară, în geografie interacțiunea extremă a plăcilor tectonice și presiunea exorbitantă a magmei terestre conduce la cutremure și erupții vulcanice devastatoare, în chimie un proces ardere cu viteze mari de reacție devine detonant, în biologie un virus care se replică spre infinit duce la distrugerea organismului virusat, în economie dezvoltarea nelimitată a unui participant pe piața de capital împinge piața financiară spre o zonă de monopol și implicit blocarea mecanismelor concurențiale libere, în sociologie frământările acute ale oamenilor pot să declanșeze conflicte de stradă care prin lipsa de rațiune escaladează și se transformă în războaie civile sau chiar militare, în tehnologia IT mecanismele de replicare în buclă închisă a unităților de informație saturează și blochează suportul de stocare sau de procesare, iar în forma algoritmică cea mai complexă a informației, reprezentată de inteligența artificială, evoluția spre infinit a performanțelor și sistemelor autonome inteligente pot să scape la un moment dat de sub capacitatea de menţinere a pasului evolutiv în raport cu specia umană și nu numai, iar rezultatele pot să nu fie chiar cele așteptate. Dar tot în accesași măsură multe din bendițele și trendurile actuale conduse spre infinit reprezintă o formă de dezvoltare a societății.

Prin urmare dacă o astfel de transformare către infinit se produce în beneficiul umanității, a ecosistemului uman și animal, cu toate aspectele intrinseci și extrinseci, se pot produce și rezultate dorite.

Fiecare năzuință, tendință, aspirație din depărtarea nemărginită, în orice direcție de cercetare, aduce omului dorința de autodepășire, dar dacă este nestăvilită și direcționată malițios se va concretiza la sfârșit printr-o formă sau alta de distrugere.

Pentru a investiga diversele forme de manifestare a evoluției spre infinit, în diverse domenii științifice, invit cititorul să descopere abordările pe această temă a fiecărui co-autor din această carte.

Mihai Alexandru Barbelian