PRIMARIO

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
El universo fantasmal yace
stins în transparență,
la forma globular cae
a través de un espacio diseñado
del pensamiento infernal
a pătrunderii în esență.

DESCONCRETIZARE

Estaba más allá de la imaginación.

Nuevas formas
sub iluminarea
aceluiași spectru,
nos reunieron el uno en el otro.

lo había dejado atrás
la verdad hasta entonces;
El hormigón ya no se quedó con nosotros.
și astfel
dimensiunea dispărea
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

CARGA

Éramos esclavos de la armonía invisible.

Vestirse a la luz
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
y el objetivo del pasaje
dintr-o parte în alta.

cargas
Estaban complacidos
más allá del límite del tiempo.

EXCUGACIÓN

Lema:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
¿Se sigue que existo, desde que pienso?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget."
Victor Kernbach (Vacaciones secretas)

Sabía que estabas en este campo
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
bañado en el flujo del tiempo
como un rayo
mare de plasmă.

Sabía que estabas existente más allá de la forma
en el haz de olas
mágicamente iluminado por los jerbos del espectro
arrojado sobre el ser del mundo
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Sabía que te conocería
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
de este continuo devenir
colorate și triste.

Siempre supe que estabas exagerando
Más allá de la apariencia del desierto
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
sobre todo lo que fue, sobre todo lo que es.

Desaparecer al mismo tiempo

Casi transparente
bajo una luz elegida
Estaba pasando atado el uno al otro
cu nesfârșite fire.

Ojos retorcidos en nosotros
vagaban por el cosmos de carne.

Odio a los forasteros
no llegó aquí
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
clorofila volcada en rojo
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
Queríamos dejar una huella.

Veșniciile ne cereau.

Al menos vayamos juntos.

PROBÉ EL CONOCIMIENTO

Estabas más allá
de verdele transparent.
Pasé mis ojos
a través del círculo
și te-am întâlnit.
Listo para no conocerte
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
riqueza
erau la noi pe din două.
Tenían que ser inventario
Y durante este tiempo
Tuve la misión
dividir
y estudiar
en forma de población
esta área.

Fuimos dotados
con atracción
Pero había confundido el tiempo
cu foarte puțin,
pensando que nos conocimos
en algún lugar del pasado.

COMPRENSIÓN

Monitor de puntuación de arcilla
te găsisem într-o parte a planetei.

a través de tu boca
El polvo se convirtió
anti -gravitacional
empujado por tus pulmones
al aire quemado
de elemente necunoscute.
te había encontrado
Aunque había perdido los ojos
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Mis pensamientos y
Tus pensamientos
se estaban convirtiendo en una alfombra trillada
a través del puente del valle seco.

El oro, los destellos.
encendió esta reunión y
si estuviéramos apretados
materia în pași,
hubiésemos estado pisando fuerte
sobre la alfombra tejida
de nuestros pensamientos y
așternut peste puntea din valea secată.

BAJO ESTE JUEGO

El aire era muy escaso para nosotros.

El castigo en el que fuimos atrapados
ne fusese dată pe viață.
Los papeles de perdón no pudieron hacer
nervii mâinilor ar fi murit,
Bajo este juego
en el que
se topeau și trupurile noastre.

La reunión no se dio
en el lugar donde podría penetrar
sin cuerpos.

Nuestra fusión
va fi triumfală.

Eternamente mezclado en otros
podemos estar juntos

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
en carnes con esta estructura.

LA MUERTE DE LA LUZ

Yo muero.
Me entierro bajo tu párpado
en la tumba más triste
lo que haya en el mundo.

Y Dios lo sabrá
que su universo
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
En el ojo de un príncipe nómada
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

Y Dios lo sabrá
que se perdió
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
En el ojo de un príncipe nómada
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
siendo tu mirada de llama
qué, tratando de quemar el mundo.

Y Dios lo sabrá
que yo, su luz
me convertí en fuego
pierzându-mi nemurirea,
En el ojo de un príncipe nómada
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Resoria

El planeta me está tragando lentamente
y picos plateados
în jur îmi țin feștile.

la esfera oscura
se reabsorbe en las vísceras
las plagas en mí.

Încerc să mai rămân,
poder pensar en ti
cuando tendré un cuerpo mortal
când voi trăi prin sânge,
imaginar
que somos otra ola
para olvidar mi carne suave
de estigma fecundo.

El planeta me está tragando lentamente.

Los 10 poemas aquí presentados son parte del volumen. La morada de los avatares. (Edición TORNADA, 2014) Partes importantes de este volumen provienen de mi pasado literario. Una vez intenté publicar mis poemas en volúmenes. Si bien fueron apreciados, incluso elogiados –y pongo como ejemplo la práctica de la profesora universitaria Marioara GODEANU, una de las investigadoras en el campo de la biología más importantes de nuestro país, que iniciaba y finalizaba sus clases con mis poemas–, no triunfar antes de 1989. Lo único que pude hacer fue publicar una serie de placas en la revista Luceafărul (a partir de 1983), gracias a mi hermano del alma, el poeta y maestro Cezar IVĂNESCU y su creación, Cenaclul Numime Poetului, de la que soy un ex miembro.

¿Por qué pasó esto?

Porque no escribía poesía "para el país y el régimen", según algunos editores. La revolución de 1989 me encontró con el volumen de poemas juego de tornado listo. Recibí recomendaciones del secretario del Cenáculo Literario de la Academia Rumana "George Călinescu", el escritor Ion Potopin, para la editorial Cartea Românească, del secretario de la Unión de Escritores, Ion Hobana, y la editorial Albatros estaba preparando publicar una antología de ciencia ficción en la que iba a publicar una parte de mi volumen. Uno de los editores me dijo que mi poesía era especial, que no se parecía a ningún otro estilo de poesía y que la única solución sería aceptar publicarla bajo el sello SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

Después de la revolución, publiqué un libro de poesía en inglés, The Fall in Form (1993), y varios folletos en francés y alemán (1992). He publicado en String, Quasar, Eucronia, etc. Ahora tenemos webs: Agonia, Centrul String, Facebook... He publicado dos volúmenes de poesía: La morada de los avatares. (Editorial TORNADA, 2014) y AFICIONES (Editorial TORNADA, 2015). estoy preparando el volumen De la mano de Perséfone.