primaria

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
In universum mendacium comprime
stins în transparență,
globum forma cadit
per disposito spatio
infernalium cogitationum
a pătrunderii în esență.

Ego DECCONCRETIZE

Eram dincolo de închipuire.

Novae formae
Sub illustratione
aceluiași spectru,
ne adunau unul în celălalt.

Dimisissem eam post me
adevărul de până atunci;
concreto diutius moratus est nobiscum
Et sic
Magnitudo evanuit
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

ONERE

Eram sclavii armoniei nevăzute.

LIBRO
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
et finis transitus
dintr-o parte în alta.

burdens
sunt placuit
peste marginea timpului.

EXCUGATIO

Motto:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Rezultă din asta că exist, de vreme ce cuget?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget."
Victor Kernbach (Secretum feriae)

Ego cognovi te in hoc agro
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
perfusus fluxus temporis
sicut fulgur
mare de plasmă.

Ego cognovi te existentium ultra formam
in concursu fluctuum
magice illuminatur a gerbils Imaginis
foras super esse mundi
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Sciebam ego would occursum adventus tui
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
De hoc continua becoming
colorate și triste.

Ego semper sciebant quod essetis
quam desertum
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
peste tot ce a fost, peste tot ce este.

Simul evanescet

Paene transparent
sub electo lumine
Ego transiens binding invicem
cu nesfârșite fire.

Oculos in US
cutreierau cosmosul cărnii.

Odium extraneorum
non huc
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
Chlorophyll subvertit in rubrum
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
am fi vrut să lăsăm o urmă.

Veșniciile ne cereau.

Măcar să plecăm împreună.

Tentavi scientiam

Tu ultra
de verdele transparent.
Transivi oculos meos
per circulus
și te-am întâlnit.
Nescit te
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
divitiae
erau la noi pe din două.
Habebant inventarium
et in hoc tempore
Et habebat missionem
divide
studium
In forma hominum
această zonă.

Nos erant donati
cum attraction
Sed cum falleris tempore
cu foarte puțin,
cogitans conveniremus
undeva în trecut.

COGNITIO

Lutum score monitor
te găsisem într-o parte a planetei.

per os tuum
Pulvis factus est
anti -gravitational
pulsus tua pulmone
ad holocaustum aere
de elemente necunoscute.
Inveni
Etiamsi ego amisit oculos meos
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Cogitationes
Cogitationes
fiebant tritum tapete
peste puntea din valea secată.

Aurii, sclipirile
accensa est testimonii et
si essemus stricta
materia în pași,
nos calcare fuisset graviter
super texta tapete
cogitationes et
așternut peste puntea din valea secată.

Sub hoc ludo

Aerul era prea puțin pentru noi.

Poena quo captus
ne fusese dată pe viață.
Veniae papers non faciunt
nervii mâinilor ar fi murit,
Sub hoc ludum
quo
se topeau și trupurile noastre.

Conventus non datum
in locum ubi penetrare potui
fără trupuri.

Nostra bus
va fi triumfală.

Aeternum mixta aliis
vom putea fi împreună.

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
în carnea cu această structură.

OBITUM LUCIS

Eu mor.
Sub palpebra me sepelio
in tristissimo sepulcro
ce-a fost vreodată-n lume.

Et Deus cognoscet
ut universum suum
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
In oculo ad Nomadum Prince
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

Et Deus cognoscet
se perdidit
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
In oculo ad Nomadum Prince
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
non obtutu flammae
ce-ncearcă să pârjolească lumea.

Et Deus cognoscet
că Eu, Lumina Sa
Et conversus sum in ignem
pierzându-mi nemurirea,
In oculo ad Nomadum Prince
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Resorie

Planeta tardius deglutiens
et argentum rostra
în jur îmi țin feștile.

Sphaera tenebris
resorbs in visceribus
urgiile din mine.

Încerc să mai rămân,
ut possit cogitare de te
cum habeat corpus mortale
când voi trăi prin sânge,
ut imaginari
ut sint alius fluctus
ut obliviscatur de mollis cibum
de stigma de fecundă.

Mă-nghite-ncet planeta.

Cele 10 poeme prezentate aici fac parte din volumul Habitatio avatars (Editura TORNADA, 2014) Părți importante din acest volum vin din trecutul meu literar. Am încercat într-o vreme să-mi public poemele în volume. Cu toate că erau apreciate, chiar elogiate — și dau aici ca exemplu practica profesoarei universitare Marioara GODEANU, una dintre cele mai importante cercetătoare din domeniul biologiei de la noi din țară, care își începea și sfârșea cursurile cu poemele mele — nu am reușit înainte de 1989. Tot ce am putut să fac a fost să public o serie de plachete în revista Luceafărul (începând cu anul 1983), grație fratelui meu de suflet, poetul și maestrul Cezar IVĂNESCU și a creației sale, Cenaclul Numele Poetului, a cărui membră am fost.

De ce s-a întâmplat acest lucru?

Pentru că eu nu scriam poezie ,,pentru țară și regim,” după spusele unor redactori. Revoluția din 1989 m-a găsit cu volumul de poezii Turbo ludum gata. Aveam recomandări de la secretarul Cenaclului literar ,,George Călinescu” al Academiei Române, scriitorul Ion Potopin, către editura Cartea Românească, de la secretarul Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, iar editura Albatros se pregătea să scoată o antologie SF în care urma să publice o parte din volumul meu. Unul dintre redactorii de acolo îmi spunea că poezia mea este aparte, că nu seamănă cu nici un alt stil de poezie și că singura soluție ar fi să accept să public sub sigla SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

După revoluție, am publicat o carte de poezie în limba engleză, Căderea în formă (1993), și mai multe plachete în franceză și germană (1992). Am publicat în String, Quasar, Eucronia etc. Acum avem site-uri: Agonia, Centrul String, Facebook… Am publicat două volume de poezie: Habitatio avatars (Editura TORNADA, 2014) și HOBBIES (Editura TORNADA, 2015). Pregătesc volumul Una cum Proserpinae.