Cele 10 poeme prezentate aici fac parte din volumul Habitatio avatars (Editura TORNADA, 2014) Părți importante din acest volum vin din trecutul meu literar. Am încercat într-o vreme să-mi public poemele în volume. Cu toate că erau apreciate, chiar elogiate — și dau aici ca exemplu practica profesoarei universitare Marioara GODEANU, una dintre cele mai importante cercetătoare din domeniul biologiei de la noi din țară, care își începea și sfârșea cursurile cu poemele mele — nu am reușit înainte de 1989. Tot ce am putut să fac a fost să public o serie de plachete în revista Luceafărul (începând cu anul 1983), grație fratelui meu de suflet, poetul și maestrul Cezar IVĂNESCU și a creației sale, Cenaclul Numele Poetului, a cărui membră am fost.

De ce s-a întâmplat acest lucru?

Pentru că eu nu scriam poezie ,,pentru țară și regim,” după spusele unor redactori. Revoluția din 1989 m-a găsit cu volumul de poezii Turbo ludum gata. Aveam recomandări de la secretarul Cenaclului literar ,,George Călinescu” al Academiei Române, scriitorul Ion Potopin, către editura Cartea Românească, de la secretarul Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, iar editura Albatros se pregătea să scoată o antologie SF în care urma să publice o parte din volumul meu. Unul dintre redactorii de acolo îmi spunea că poezia mea este aparte, că nu seamănă cu nici un alt stil de poezie și că singura soluție ar fi să accept să public sub sigla SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, ştiinţific şi literar cu tendințe SF. Dorinţa de a crea un ideal din „cunoaştere” şi de a încerca „o renaştere culturală” a constituit pentru grup sensul înfiinţării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinaţi de posibilităţile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci şi şase de dimensiuni şi că „totul” ar fi „vibraţie” . În cadrul secţiei literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringişti”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor ştiinţifice anterioare. Printre participanţii obişnuiţi se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenţi de la filologie sau de la alte facultăţi bucureştene.

Revoluţia a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reuşit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de ştiinţă prospectivă şi science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceiași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

După revoluție, am publicat o carte de poezie în limba engleză, Căderea în formă (1993), și mai multe plachete în franceză și germană (1992). Am publicat în String, Quasar, Eucronia etc. Acum avem site-uri: Agonia, Centrul String, Facebook… Am publicat două volume de poezie: Habitatio avatars (Editura TORNADA, 2014) și HOBBIES (Editura TORNADA, 2015). Pregătesc volumul Una cum Proserpinae.

primaria

Curge dintr-un ochi gigantic,

lacrima de început,

In universum mendacium comprime

stins în transparenţă,

globum forma cadit

per disposito spatio

infernalium cogitationum

a pătrunderii în esenţă.

Ego DECCONCRETIZE

Eram dincolo de închipuire.

Novae formae

sub iluminarea aceluiaşi spectru,

ne adunau unul în celălalt.

Dimisissem eam post me

adevărul de până atunci;

concreto diutius moratus est nobiscum

et sic ratio evanescit

lăsându-ne Cutreietorii veşniciei.

ONERE

Eram sclavii armoniei nevăzute.

Lucem indui

căram în litiere de aur,

oglinda cu nesfârşite fete,

cunoaşterea tuturor luminilor,

şi golul trecerii dintr-o parte în alta.

Onera gravabant nos

peste marginea timpului.

EXCUGATIO

„Un filozof a spus astfel: cuget, deci exist.

Motto:

Rezultă din asta că exist, de vreme ce cuget?

Filozoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.

Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.”

Victor Kernbach (Vacanţele secrete)

Ştiam că eşti pe acest câmp înflorit de ochiul tău,

demon întors din podișul misterelor,

perfusus fluxus temporis

asemeni unui fulger într-o mare de plasmă.

Sciebam te esse supra formam

in concursu fluctuum

magice illuminatur a gerbils Imaginis

aruncat peste fiinţa lumii abstractă, atrăgătoare, înrobitoare.

Ştiam co să te întâlnesc odată cu mitul călătorului,

eu, trecătoarea prin formă,

prin spaţiile, lumina dintotdeauna

a această deveniri continue colorate și triste.

semper te cognovi extra speciem desertam

prin care călătoream singură,

aidoma luminii, revărsate peste tot ce poate fi,

peste tot ce a fost, peste tot ce este.

EODEM TEMPORE evanescet

Prope diaphanum

sub electo lumine

Transierunt autem tenetur ad invicem

cu nesfârşite fire.

Oculi conversus ad nos

cutreierau cosmosul cărnii.

Odium extraneorum

non huc

iar liniştea era deplină.

Sângele nostru,

chlorophyll rubra

purta seva pământului prin noi,

Cutreierătorii Spaţiului.

Veşniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,

am fi vrut să lăsăm o urmă.

Veşniciile ne cereau.

Măcar să plecăm împreună.

Tentavi scientiam

Erai dincolo de verdele transparent.

Mi-am trecut ochii prin cerc și te-am întâlnit.

Gata să nu te cunosc cu acest trup.

Târziu am ştiut că eşti tu.

Bogăţiile erau la noi pe din două.

Inventa autem erant hoc tempore tam

habuimus missionem dividere ac studio

in forma hominum

această zonă.

Nos attractio donati

sed tempus erravisse

cu foarte putin,

cogitans conveniremus

undeva în trecut.

COGNITIO

Lutum score monitor

te găsim într-o parte a planetei.

per os tuum

factus est antigravity pulvis

pulsus tua pulmone

spre aerul ars de elemente necunoscute.

Inveni

chiar dacă-mi pierdusem ochii în valea secată.

Spaţiul pur nu permite o întâlnire oricând.

Cogitationes et cogitationes meae

fiebant tritum tapete

peste puntea din valea secată.

Aurii, sclipirile

inluminavit hoc testimonii et

si essemus stricta

materia în pasi,

nos calcare fuisset graviter

super texta tapete

cogitationum ac

aşternut peste puntea din valea secată.

Sub hoc ludo

Aerul era prea puțin pentru noi.

De poena in qua deprehensi

nu fusese dată pe viaţă.

Veniam facere non potui papers

nervii mâinilor ar fi murit,

sub hoc ludo in quo

se topeau şi trupurile noastre.

Conventus non datum

in locum ubi penetrare potui

fără trupuri.

Contopirea noastră va fi triumfală.

Semper mixta in aliis

vom putea fi împreună.

Am fi vrut dimensiunea aici,

în timpul acesta să fie,

în locul acestei planete,

în carnea cu această structură.

OBITUM LUCIS

Eu mor.

Sub palpebra me sepelio

in tristissimo sepulcro

ce-a fost vreodată-n lume.

Et cognoscet Deus

ut universum suum

cu-alaiul de lumină și iubire,

sa prăbuşit, captiv în veci,

in oculis Nomadum Prince

trimis de umbra nopţii să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,

ca sa renasc un foc pustiitor,

când pleoapa-ţi vei deschide.

Et cognoscet Deus

quod ipse amisit

şi strălucirea Sa,

când ma lăsat să mor,

in oculis Nomadum Prince

trimis de umbra nopţii să năruie Lumina.

Trec în neant,

non obtutu flammae

ce-ncearcă să pârjolească lumea.

Et cognoscet Deus

că Eu, Lumina Sa

Et conversus sum in ignem

pierzându-mi nemurirea,

in oculis Nomadum Prince

trimis de umbra nopţii să năruie Lumina.

RESORPTION

Planeta tardius deglutiens

et argentum rostra

în jur îmi ţin feştile.

Sphaera tenebris

resorbs in visceribus

urgiile din mine.

Încerc să mai rămân,

ut possit cogitare de te

cum habeat corpus mortale

când voi trăi prin sânge,

ut imaginari

ut sint alius fluctus

ut obliviscatur me mollis caro

de stigma de fecundă.

Mă-nghite-ncet planeta.