Poetica
Cele 10 poeme prezentate aici fac parte din volumul Habitatio avatars (Editura TORNADA, 2014) Părți importante din acest volum vin din trecutul meu literar. Am încercat într-o vreme să-mi public poemele în volume. Cu toate că erau apreciate, chiar elogiate — și dau aici ca exemplu practica profesoarei universitare Marioara GODEANU, una dintre cele mai importante cercetătoare din domeniul biologiei de la noi din țară, care își începea și sfârșea cursurile cu poemele mele — nu am reușit înainte de 1989. Tot ce am putut să fac a fost să public o serie de plachete în revista Luceafărul (începând cu anul 1983), grație fratelui meu de suflet, poetul și maestrul Cezar IVĂNESCU și a creației sale, Cenaclul Numele Poetului, a cărui membră am fost.
De ce s-a întâmplat acest lucru?
Pentru că eu nu scriam poezie ,,pentru țară și regim,” după spusele unor redactori. Revoluția din 1989 m-a găsit cu volumul de poezii Turbo ludum gata. Aveam recomandări de la secretarul Cenaclului literar ,,George Călinescu” al Academiei Române, scriitorul Ion Potopin, către editura Cartea Românească, de la secretarul Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, iar editura Albatros se pregătea să scoată o antologie SF în care urma să publice o parte din volumul meu. Unul dintre redactorii de acolo îmi spunea că poezia mea este aparte, că nu seamănă cu nici un alt stil de poezie și că singura soluție ar fi să accept să public sub sigla SF.
Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, ştiinţific şi literar cu tendințe SF. Dorinţa de a crea un ideal din „cunoaştere” şi de a încerca „o renaştere culturală” a constituit pentru grup sensul înfiinţării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinaţi de posibilităţile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci şi şase de dimensiuni şi că „totul” ar fi „vibraţie” . În cadrul secţiei literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringişti”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor ştiinţifice anterioare. Printre participanţii obişnuiţi se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenţi de la filologie sau de la alte facultăţi bucureştene.
Revoluţia a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reuşit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de ştiinţă prospectivă şi science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.
Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceiași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.
După revoluție, am publicat o carte de poezie în limba engleză, Căderea în formă (1993), și mai multe plachete în franceză și germană (1992). Am publicat în String, Quasar, Eucronia etc. Acum avem site-uri: Agonia, Centrul String, Facebook… Am publicat două volume de poezie: Habitatio avatars (Editura TORNADA, 2014) și HOBBIES (Editura TORNADA, 2015). Pregătesc volumul Una cum Proserpinae.
primaria
Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
In universum mendacium comprime
stins în transparenţă,
globum forma cadit
per disposito spatio
infernalium cogitationum
a pătrunderii în esenţă.
Ego DECCONCRETIZE
Eram dincolo de închipuire.
Novae formae
sub iluminarea aceluiaşi spectru,
ne adunau unul în celălalt.
Dimisissem eam post me
adevărul de până atunci;
concreto diutius moratus est nobiscum
et sic ratio evanescit
lăsându-ne Cutreietorii veşniciei.
ONERE
Eram sclavii armoniei nevăzute.
Lucem indui
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârşite fete,
cunoaşterea tuturor luminilor,
şi golul trecerii dintr-o parte în alta.
Onera gravabant nos
peste marginea timpului.
EXCUGATIO
„Un filozof a spus astfel: cuget, deci exist.
Motto:
Rezultă din asta că exist, de vreme ce cuget?
Filozoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.”
Victor Kernbach (Vacanţele secrete)
Ştiam că eşti pe acest câmp înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
perfusus fluxus temporis
asemeni unui fulger într-o mare de plasmă.
Sciebam te esse supra formam
in concursu fluctuum
magice illuminatur a gerbils Imaginis
aruncat peste fiinţa lumii abstractă, atrăgătoare, înrobitoare.
Ştiam co să te întâlnesc odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spaţiile, lumina dintotdeauna
a această deveniri continue colorate și triste.
semper te cognovi extra speciem desertam
prin care călătoream singură,
aidoma luminii, revărsate peste tot ce poate fi,
peste tot ce a fost, peste tot ce este.
EODEM TEMPORE evanescet
Prope diaphanum
sub electo lumine
Transierunt autem tenetur ad invicem
cu nesfârşite fire.
Oculi conversus ad nos
cutreierau cosmosul cărnii.
Odium extraneorum
non huc
iar liniştea era deplină.
Sângele nostru,
chlorophyll rubra
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spaţiului.
Veşniciile ne cereau.
Am fi vrut să zăbovim,
am fi vrut să lăsăm o urmă.
Veşniciile ne cereau.
Măcar să plecăm împreună.
Tentavi scientiam
Erai dincolo de verdele transparent.
Mi-am trecut ochii prin cerc și te-am întâlnit.
Gata să nu te cunosc cu acest trup.
Târziu am ştiut că eşti tu.
Bogăţiile erau la noi pe din două.
Inventa autem erant hoc tempore tam
habuimus missionem dividere ac studio
in forma hominum
această zonă.
Nos attractio donati
sed tempus erravisse
cu foarte putin,
cogitans conveniremus
undeva în trecut.
COGNITIO
Lutum score monitor
te găsim într-o parte a planetei.
per os tuum
factus est antigravity pulvis
pulsus tua pulmone
spre aerul ars de elemente necunoscute.
Inveni
chiar dacă-mi pierdusem ochii în valea secată.
Spaţiul pur nu permite o întâlnire oricând.
Cogitationes et cogitationes meae
fiebant tritum tapete
peste puntea din valea secată.
Aurii, sclipirile
inluminavit hoc testimonii et
si essemus stricta
materia în pasi,
nos calcare fuisset graviter
super texta tapete
cogitationum ac
aşternut peste puntea din valea secată.
Sub hoc ludo
Aerul era prea puțin pentru noi.
De poena in qua deprehensi
nu fusese dată pe viaţă.
Veniam facere non potui papers
nervii mâinilor ar fi murit,
sub hoc ludo in quo
se topeau şi trupurile noastre.
Conventus non datum
in locum ubi penetrare potui
fără trupuri.
Contopirea noastră va fi triumfală.
Semper mixta in aliis
vom putea fi împreună.
Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
în carnea cu această structură.
OBITUM LUCIS
Eu mor.
Sub palpebra me sepelio
in tristissimo sepulcro
ce-a fost vreodată-n lume.
Et cognoscet Deus
ut universum suum
cu-alaiul de lumină și iubire,
sa prăbuşit, captiv în veci,
in oculis Nomadum Prince
trimis de umbra nopţii să năruie Lumina.
Mă sting în ochiul tău,
ca sa renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ţi vei deschide.
Et cognoscet Deus
quod ipse amisit
şi strălucirea Sa,
când ma lăsat să mor,
in oculis Nomadum Prince
trimis de umbra nopţii să năruie Lumina.
Trec în neant,
non obtutu flammae
ce-ncearcă să pârjolească lumea.
Et cognoscet Deus
că Eu, Lumina Sa
Et conversus sum in ignem
pierzându-mi nemurirea,
in oculis Nomadum Prince
trimis de umbra nopţii să năruie Lumina.
RESORPTION
Planeta tardius deglutiens
et argentum rostra
în jur îmi ţin feştile.
Sphaera tenebris
resorbs in visceribus
urgiile din mine.
Încerc să mai rămân,
ut possit cogitare de te
cum habeat corpus mortale
când voi trăi prin sânge,
ut imaginari
ut sint alius fluctus
ut obliviscatur me mollis caro
de stigma de fecundă.
Mă-nghite-ncet planeta.