Multiversul, reconectat la Nodul Primordial, pulsa acum cu o armonie profundă, în care unitatea și diversitatea coexistau într-o echilibrare delicată. MaRa și CosTelor simțeau că atinseseră o înțelegere mai profundă a existenței, că au ajuns la un nivel de conștiință unde fiecare ființă era în același timp individuală și parte dintr-un întreg mai mare. Însă, în tăcerea acestei armonii, un nou freamăt începea să se nască.

Într-o noapte, MaRa simți o vibrație ciudată în stringurile temporale. Nu era o perturbare, ci mai degrabă o absență, ca și cum o parte a Multiversului ar fi devenit brusc tăcută. Își întoarse privirea spre CosTelor, care părea să fi observat și el aceeași anomalie.

„Simți asta?” întrebă ea, îngrijorată. „Este ca și cum un întreg sector al Multiversului ar fi dispărut din rețea.”

CosTelor încuviință, ochii lui fixându-se pe hărțile energetice. „Da, și nu este doar o absență de vibrație. Este ca și cum acel sector nu ar fi existat niciodată. Stringurile nu sunt perturbate, ci pur și simplu lipsesc.”

Această descoperire era tulburătoare. După tot efortul de a reconecta Multiversul la Nodul Primordial, absența unei părți din el putea indica o problemă gravă.

„Trebuie să investigăm,” spuse MaRa hotărâtă. „Dacă o parte a Multiversului a fost ștearsă sau a căzut în neant, riscul pentru întreaga structură este enorm.”

* * *

Călătoria lor îi duse la marginea Multiversului, acolo unde stringurile temporale începeau să se subțieze și să se piardă în vastitatea necunoscutului. Acolo, în locul unde trebuia să fie un întreg sector de realități, nu era decât un gol imens, un vid tăcut care părea să absoarbă orice energie.

„Este ca și cum ceva a devorat aceste realități,” spuse CosTelor, studiind cu atenție marginile stringurilor care se terminau brusc. „Dar nu există niciun semn de colaps, nicio perturbare care să indice o distrugere.”

MaRa se concentră, încercând să simtă orice urmă de energie sau conștiință. Atunci, simți o prezență subtilă, abia perceptibilă, dar imensă în profunzimea ei. „Nu sunt distruse,” șopti ea. „Sunt… absorbite. Dar de către ce?”

Din întunericul vidului, o lumină slabă începu să strălucească, crescând în intensitate. O siluetă începu să se formeze, o entitate de o frumusețe copleșitoare, compusă din lumini și umbre care se împleteau într-un dans hipnotic.

„Sunt Eternul Expandat,” spuse ființa, vocea sa reverberând prin spațiu ca un ecou infinit. „Sunt suma tuturor posibilităților care nu au fost niciodată manifestate, al realităților care nu au fost create.”

MaRa și CosTelor se priveau nedumeriți. „Ce înseamnă asta?” întrebă CosTelor. „Cum poți exista dacă ești format din ceea ce nu a fost niciodată creat?”

Eternul Expandat zâmbi enigmatic. „Multiversul vostru se bazează pe alegeri și posibilități care se manifestă. Dar există o infinitate de potențiale care nu s-au materializat niciodată, care au rămas în afara structurii realității voastre. Eu sunt manifestarea acestor potențiale latente. Și acum, mă extind pentru a completa ceea ce lipsește din existența voastră.”

MaRa simți un fior rece. „Dar prin absorbția realităților existente? Ștergând ceea ce există pentru a face loc posibilităților necreate?”

„Nu le șterg,” corectă Eternul Expandat. „Le integrez în mine, le eliberez de limitările existenței lor manifestate. În mine, ele devin infinite, libere de constrângerile realității voastre.”

CosTelor înțelese pericolul. „Dacă lași Multiversul fără realitățile sale, îl vei distruge. Nu putem permite asta.”

Eternul Expandat părea indiferent. „Nu puteți opri inevitabilul. Expansiunea mea este naturală, este completarea a ceea ce lipsea din existența voastră.”

MaRa știa că trebuie să găsească o soluție. „Dacă ești format din potențiale necreate, de ce să nu îți găsești propriul spațiu, fără a distruge ceea ce există deja? Multiversul este vast, există loc pentru toate posibilitățile.”

Eternul Expandat o privi cu interes. „Sugerezi să coexiste realitatea manifestată și cea nemanifestată? Un paradox.”

„Nu un paradox,” insistă MaRa. „O extindere a existenței în care ceea ce este și ceea ce ar putea fi să coexiste fără a se anula reciproc.”

* * *

Cei doi Gardieni știau că singura soluție era să creeze un spațiu în care potențialele necreate să poată exista fără a afecta realitățile existente. Folosindu-și cunoștințele despre stringuri și Nodul Primordial, începură să construiască un plan.

Cu ajutorul energiilor primordiale, MaRa și CosTelor creară o nouă dimensiune, un tărâm al posibilităților infinite, în afara Multiversului manifestat, dar conectat la acesta prin Nodul Primordial. Aici, Eternul Expandat putea să existe și să se dezvolte fără a absorbi realitățile existente.

„Îți oferim acest spațiu,” spuse MaRa către Eternul Expandat. „Un loc unde toate potențialele necreate pot exista și evolua. În schimb, te rugăm să nu distrugi ceea ce există deja.”

Entitatea contemplă propunerea. „Este o soluție elegantă. Un tărâm al potențialelor, unde totul este posibil, dar nimic nu este impus. Accept.”

Cu acordul lui Eternul Expandat, realitățile absorbite fură eliberate și reîntoarse în Multivers. Golul dispăru, iar stringurile temporale își reluară vibrația normală.

* * *

MaRa și CosTelor priveau acum noua structură a existenței. Multiversul manifestat și Tărâmul Potențialelor Infinite coexistau în armonie, conectate prin Nodul Primordial.

„Am învățat că existența nu este limitată doar la ceea ce este manifestat,” spuse CosTelor. „Că potențialul și realitatea pot coexista, îmbogățind întregul.”

MaRa zâmbi. „Și că echilibrul înseamnă să găsim loc pentru toate aspectele existenței, fără a le exclude sau distruge.”

Astfel, Gardienii își reluară veghea, conștienți că Multiversul era acum mai mare și mai complex decât oricând, și că misiunea lor de a proteja echilibrul devenea din ce în ce mai importantă.

Explorează mai departe… Vălul Timpului Nemărginit