PRIMARIO

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
L'universo spettrale mente
stins în transparență,
cade la forma globulare
attraverso uno spazio progettato
del pensiero infernale
a pătrunderii în esență.

DECONCRETIZZARLO

Ero oltre ogni immaginazione.

Nuove forme
sub iluminarea
aceluiași spectru,
ci hanno riuniti l'uno nell'altro.

L'avevo lasciato indietro
la verità fino ad allora;
il cemento non indugiava più con noi
și astfel
dimensiunea dispărea
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

FARDELLO

Eravamo schiavi dell'armonia invisibile.

Înveșmântați în lumină
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
și golul trecerii
dintr-o parte în alta.

Poverile
ne-aplecau
oltre il limite del tempo.

EXCUGAZIONE

Motto:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Ne consegue che io esisto, dal momento che penso?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget."
Victor Kernbach (Vacanțele secrete)

Știam că ești pe acest câmp
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
immerso nel flusso del tempo
asemeni unui fulger într-o
mare de plasmă.

Știam că exiști dincolo de formă
nel fascio di onde
magicamente illuminati dai gerbilli dello spettro
aruncat peste ființa lumii
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Știam c-o să te întâlnesc
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
a acestei deveniri continue
colorate și triste.

Știam mereu că exiști
dincolo de aparența pustie
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
su tutto ciò che era, su tutto ciò che è.

DISPĂRUŢI CONCOMITENT

Aproape transparenți
sotto una luce scelta
treceam legați unul de altul
cu nesfârșite fire.

Ochii întorși în noi
vagavano per il cosmo della carne.

Odio verso gli estranei
non è arrivato fin qui
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
clorofilă răsturnată în roșu
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
volevamo lasciare un segno.

Veșniciile ne cereau.

Almeno andiamo insieme.

HO PROVATO LA CONOSCENZA

Erai dincolo
de verdele transparent.
Mi-am trecut ochii
prin cerc
și te-am întâlnit.
Gata să nu te cunosc
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
Bogățiile
erau la noi pe din două.
Trebuiau inventariate
și în timpul acesta
aveam misiunea
de a ne divide
și a studia
sub formă de populație
quest'area.

Eram înzestrați
cu atracție
dar greșisem timpul
cu foarte puțin,
pensando che ci siamo incontrati
da qualche parte nel passato.

COMPRENSIONE

Monitor del punteggio in argilla
te găsisem într-o parte a planetei.

attraverso la tua bocca
praful devenea
antigravitațional
spinto dai tuoi polmoni
spre aerul ars
de elemente necunoscute.
Ti avevo trovato
chiar dacă-mi pierdusem ochii
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Gândurile mele și
gândurile tale
stavano diventando un tappeto battuto
attraverso il ponte della valle secca.

L'oro, le scintille
luminau întâlnirea aceasta și
se fossimo stretti
materia în pași,
avremmo camminato pesantemente
peste covorul țesut
de gândurile noastre și
așternut peste puntea din valea secată.

SOTTO QUESTO GIOCO

L'aria era troppo poca per noi.

Pedeapsa în care eram prinși
ne fusese dată pe viață.
Hârtii de grațiere nu puteam face
nervii mâinilor ar fi murit,
sub acest joc
în care
se topeau și trupurile noastre.

L'incontro non è stato dato
nel luogo in cui potevo penetrare
senza corpi.

Contopirea noastră
va fi triumfală.

Veșnic amestecați într-alții
possiamo stare assieme

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
nella carne con questa struttura.

LA MORTE DELLA LUCE

Io muoio.
Mi seppellisco sotto la tua palpebra
nella tomba più triste
cosa mai c'era al mondo.

Iar Dumnezeu va ști
quel suo Universo
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

Iar Dumnezeu va ști
că s-a pierdut pe Sine
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
essendo il tuo sguardo di fiamma
cosa-cercare di bruciare il mondo.

Iar Dumnezeu va ști
che io, la Sua Luce
Mi sono trasformato in fuoco
pierzându-mi nemurirea,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

RESORBIRE

Il pianeta mi sta lentamente inghiottendo
e becchi d'argento
în jur îmi țin feștile.

La sfera oscura
si riassorbe nei visceri
le piaghe in me.

Încerc să mai rămân,
poterti pensare
quando avrò un corpo mortale
când voi trăi prin sânge,
immaginare
che siamo un'altra onda
să uit de carne-mi moale
di stigma fecondo.

Il pianeta mi sta lentamente inghiottendo.

Le 10 poesie qui presentate fanno parte del volume La dimora degli avatar (Editura TORNADA, 2014) Parti importanti di questo volume provengono dal mio passato letterario. Una volta ho provato a pubblicare le mie poesie in volumi. Sebbene fossero apprezzati, perfino elogiati – e cito come esempio la pratica della professoressa universitaria Marioara GODEANU, una delle ricercatrici più importanti nel campo della biologia nel nostro Paese, che iniziava e concludeva le sue lezioni con le mie poesie – non successo prima del 1989. Tutto quello che ho potuto fare è stato pubblicare una serie di targhe sulla rivista Luceafărul (a partire dal 1983), grazie al mio fratello d'anima, il poeta e maestro Cezar IVĂNESCU e alla sua creazione, Cenaclul Numime Poetului, di cui sono un ex membro.

Perché è successo questo?

Perché non scrivevo poesie "per il Paese e il regime", secondo alcuni editori. La rivoluzione del 1989 mi ha trovato con il volume delle poesie Gioco del tornado pronto. Avevo raccomandazioni dal segretario del Cenacolo Letterario "George Călinescu" dell'Accademia Rumena, lo scrittore Ion Potopin, alla casa editrice Cartea Românească, dal segretario dell'Unione degli Scrittori, Ion Hobana, e la casa editrice Albatros stava preparando di pubblicare un'antologia di fantascienza nella quale avrebbe pubblicato una parte del mio volume. Uno degli editori mi diceva che la mia poesia era speciale, diversa da qualsiasi altro stile di poesia e che l'unica soluzione sarebbe stata accettare di pubblicare sotto l'etichetta SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

Dopo la rivoluzione, ho pubblicato un libro di poesie in inglese, The Fall in Form (1993), e diversi opuscoli in francese e tedesco (1992). Ho pubblicato su String, Quasar, Eucronia, ecc. Adesso abbiamo dei siti web: Agonia, Centrul String, Facebook... Ho pubblicato due volumi di poesie: La dimora degli avatar (Casa editrice TORNADA, 2014) e HOBBY (Casa editrice TORNADA, 2015). Sto preparando il volume Mano nella mano con Persefone.