主要な

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
幽霊のような宇宙が横たわっている
stins în transparență,
球形が落ちる
デザインされた空間を通して
地獄のような思考の
a pătrunderii în esență.

脱コンクリート化します

Eram dincolo de închipuire.

新しいフォーム
啓発の下
aceluiași spectru,
ne adunau unul în celălalt.

置き忘れてしまいました
adevărul de până atunci;
コンクリートはもう私たちに残らない
など
サイズが消えました
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

重荷

Eram sclavii armoniei nevăzute.

光の中で服を着る
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
そして、パッセージの目標
dintr-o parte în alta.

負担
彼らは喜んでいた
peste marginea timpului.

赦免

Motto:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Rezultă din asta că exist, de vreme ce cuget?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.」
Victor Kernbach (秘密の休日)

私はあなたがこの分野にいることを知っていました
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
時の流れに浸って
稲妻のように
mare de plasmă.

私はあなたが形を超えて存在していることを知っていました
波の束の中で
スペクトルのアレチネズミによって魔法のように照らされる
世界の存在に投げ込まれました
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

私はあなたに会うことを知っていました
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
この継続的になることの
colorate și triste.

私はあなたが誇張していることをいつも知っていました
砂漠の外観を超えて
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
peste tot ce a fost, peste tot ce este.

同時に消えます

ほとんど透明です
選ばれた光の下で
私はお互いに拘束を渡していました
cu nesfârșite fire.

私たちに目がねじれた
cutreierau cosmosul cărnii.

部外者への憎しみ
ここには届かなかった
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
クロロフィルは赤で転覆しました
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
am fi vrut să lăsăm o urmă.

Veșniciile ne cereau.

Măcar să plecăm împreună.

知識を試してみた

あなたはそれを超えていました
de verdele transparent.
私は目を渡しました
円を通して
și te-am întâlnit.
あなたを知らない準備ができています
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
富
erau la noi pe din două.
彼らは在庫でなければなりませんでした
そしてこの間に
私には使命がありました
分ける
と勉強
人口の形で
această zonă.

私たちは才能がありました
魅力を持って
しかし、私は時間を間違えました
cu foarte puțin,
私たちが会ったと思って
undeva în trecut.

理解

クレースコアモニター
te găsisem într-o parte a planetei.

あなたの口を通して
ほこりはなりました
反gravitational
肺に押されて
焦げた空気に
de elemente necunoscute.
私はあなたを見つけました
目を失っていたとしても
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

私の考えと
あなたの考え
彼らはボロボロの絨毯になりつつあった
peste puntea din valea secată.

Aurii, sclipirile
この会議を照らしました
もし私たちがタイトだったら
materia în pași,
私たちは大変な足取りになっていただろう
織られたカーペットの上
私たちの考えと
așternut peste puntea din valea secată.

このゲームの下で

Aerul era prea puțin pentru noi.

私たちが捕まった罰
ne fusese dată pe viață.
恩赦の論文はできませんでした
nervii mâinilor ar fi murit,
このゲームの下
どこで
se topeau și trupurile noastre.

会議は行われませんでした
侵入できた場所で
fără trupuri.

私たちの合併
va fi triumfală.

他の人に永遠に混ざり合っています
vom putea fi împreună.

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
în carnea cu această structură.

光の死

Eu mor.
私はあなたのまぶたの下に自分自身を埋めます
最も悲しい墓の中で
ce-a fost vreodată-n lume.

そして神は知っているでしょう
彼の宇宙を
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
遊牧民の王子の目に
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

そして神は知っているでしょう
彼が自分自身を失ったこと
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
遊牧民の王子の目に
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
あなたの炎の視線であること
ce-ncearcă să pârjolească lumea.

そして神は知っているでしょう
că Eu, Lumina Sa
私は火になった
pierzându-mi nemurirea,
遊牧民の王子の目に
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

RESORIE

惑星がゆっくりと私を飲み込んでいく
そして銀のくちばし
în jur îmi țin feștile.

暗い球体
内臓で吸収される
urgiile din mine.

Încerc să mai rămân,
あなたのことを考えることができるように
いつ私が死ぬ体になるのか
când voi trăi prin sânge,
想像する
私たちは別の波だということ
私の柔らかい肉を忘れること
de stigma de fecundă.

Mă-nghite-ncet planeta.

Cele 10 poeme prezentate aici fac parte din volumul アバターの住居 (Editura TORNADA, 2014) Părți importante din acest volum vin din trecutul meu literar. Am încercat într-o vreme să-mi public poemele în volume. Cu toate că erau apreciate, chiar elogiate — și dau aici ca exemplu practica profesoarei universitare Marioara GODEANU, una dintre cele mai importante cercetătoare din domeniul biologiei de la noi din țară, care își începea și sfârșea cursurile cu poemele mele — nu am reușit înainte de 1989. Tot ce am putut să fac a fost să public o serie de plachete în revista Luceafărul (începând cu anul 1983), grație fratelui meu de suflet, poetul și maestrul Cezar IVĂNESCU și a creației sale, Cenaclul Numele Poetului, a cărui membră am fost.

De ce s-a întâmplat acest lucru?

Pentru că eu nu scriam poezie ,,pentru țară și regim,” după spusele unor redactori. Revoluția din 1989 m-a găsit cu volumul de poezii トルネードゲーム gata. Aveam recomandări de la secretarul Cenaclului literar ,,George Călinescu” al Academiei Române, scriitorul Ion Potopin, către editura Cartea Românească, de la secretarul Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, iar editura Albatros se pregătea să scoată o antologie SF în care urma să publice o parte din volumul meu. Unul dintre redactorii de acolo îmi spunea că poezia mea este aparte, că nu seamănă cu nici un alt stil de poezie și că singura soluție ar fi să accept să public sub sigla SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

După revoluție, am publicat o carte de poezie în limba engleză, Căderea în formă (1993), și mai multe plachete în franceză și germană (1992). Am publicat în String, Quasar, Eucronia etc. Acum avem site-uri: Agonia, Centrul String, Facebook… Am publicat două volume de poezie: アバターの住居 (Editura TORNADA, 2014) și 趣味 (Editura TORNADA, 2015). Pregătesc volumul ペルセポネと手を取り合って。