primário

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
O universo fantasmagórico reside
stins în transparență,
a forma globular cai
através de um espaço projetado
do pensamento infernal
a pătrunderii în esență.

EU VOU DESCONCRETIZAR

Eu estava além da imaginação.

Novos formulários
sub iluminarea
aceluiași spectru,
eles nos reuniram um no outro.

eu tinha deixado isso para trás
a verdade até então;
o concreto não permaneceu mais conosco
și astfel
dimensiunea dispărea
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

FARDO

Éramos escravos da harmonia invisível.

Înveșmântați în lumină
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
și golul trecerii
dintr-o parte în alta.

Poverile
ne-aplecau
além do limite do tempo.

EXCUGAÇÃO

Lema:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Segue-se daí que eu existo, já que penso?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.”
Victor Kernbach (Vacanțele secrete)

Știam că ești pe acest câmp
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
banhado no fluxo do tempo
asemeni unui fulger într-o
mare de plasmă.

Știam că exiști dincolo de formă
no feixe de ondas
magicamente iluminado pelos gerbos do espectro
aruncat peste ființa lumii
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Știam c-o să te întâlnesc
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
a acestei deveniri continue
colorate și triste.

Știam mereu că exiști
dincolo de aparența pustie
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
sobre tudo o que foi, sobre tudo o que é.

DISPĂRUŢI CONCOMITENT

Aproape transparenți
sob uma luz escolhida
treceam legați unul de altul
cu nesfârșite fire.

Ochii întorși în noi
eles vagaram pelo cosmos da carne.

Ódio de estranhos
não chegou aqui
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
clorofilă răsturnată în roșu
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
queríamos deixar uma marca.

Veșniciile ne cereau.

Pelo menos vamos juntos.

EU TENTEI O CONHECIMENTO

Erai dincolo
de verdele transparent.
Mi-am trecut ochii
prin cerc
și te-am întâlnit.
Gata să nu te cunosc
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
Bogățiile
erau la noi pe din două.
Trebuiau inventariate
și în timpul acesta
aveam misiunea
de a ne divide
și a studia
sub formă de populație
esta área.

Eram înzestrați
cu atracție
dar greșisem timpul
cu foarte puțin,
pensando que nos conhecemos
em algum lugar no passado.

ENTENDIMENTO

Monitor de pontuação no saibro
te găsisem într-o parte a planetei.

pela sua boca
praful devenea
antigravitațional
empurrado por seus pulmões
spre aerul ars
de elemente necunoscute.
eu tinha encontrado você
chiar dacă-mi pierdusem ochii
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Gândurile mele și
gândurile tale
eles estavam se tornando um tapete batido
através da ponte do vale seco.

O ouro, os brilhos
luminau întâlnirea aceasta și
se nós estivéssemos apertados
materia în pași,
estaríamos pisando pesadamente
peste covorul țesut
de gândurile noastre și
așternut peste puntea din valea secată.

SOB ESTE JOGO

O ar era muito pouco para nós.

Pedeapsa în care eram prinși
ne fusese dată pe viață.
Hârtii de grațiere nu puteam face
nervii mâinilor ar fi murit,
sub acest joc
în care
se topeau și trupurile noastre.

A reunião não foi dada
no lugar onde eu poderia penetrar
sem corpos.

Contopirea noastră
va fi triumfală.

Veșnic amestecați într-alții
Nós podemos estar juntos

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
em carnes com esta estrutura.

A MORTE DA LUZ

Eu mor.
Eu me enterro sob sua pálpebra
no túmulo mais triste
o que já existiu no mundo.

Iar Dumnezeu va ști
que seu Universo
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

Iar Dumnezeu va ști
că s-a pierdut pe Sine
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
sendo seu olhar de chama
o que-tentando queimar o mundo.

Iar Dumnezeu va ști
que eu, Sua Luz
Eu me transformei em fogo
pierzându-mi nemurirea,
în ochiul unui Prinț Nomad
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

RESORBIRE

O planeta está me engolindo lentamente
e bicos prateados
în jur îmi țin feștile.

A esfera escura
reabsorve nas vísceras
as pragas em mim.

Încerc să mai rămân,
poder pensar em você
quando terei um corpo mortal
când voi trăi prin sânge,
imaginar
que somos outra onda
să uit de carne-mi moale
de estigma fecundo.

O planeta está me engolindo lentamente.

Os 10 poemas aqui apresentados fazem parte do volume A morada dos avatares (Edição TORNADA, 2014) Partes importantes deste volume vêm do meu passado literário. Certa vez, tentei publicar meus poemas em volumes. Embora tenham sido apreciados, até elogiados — e dou como exemplo a prática da professora universitária Marioara GODEANU, uma das mais importantes pesquisadoras da área de biologia em nosso país, que iniciava e encerrava suas aulas com meus poemas — não o fiz. ter sucesso antes de 1989. Tudo o que consegui foi publicar uma série de placas na revista Luceafărul (a partir de 1983), graças ao meu irmão de alma, o poeta e maestro Cezar IVĂNESCU e sua criação, Cenaclul Numime Poetului, da qual sou um ex-membro.

Por quê isso aconteceu?

Porque eu não escrevia poesia “para o país e para o regime”, segundo alguns editores. A revolução de 1989 me encontrou com o volume de poemas Jogo Tornado preparar. Recebi recomendações do secretário do Cenáculo Literário "George Călinescu" da Academia Romena, do escritor Ion Potopin, à editora Cartea Românească, do secretário do Sindicato dos Escritores, Ion Hobana, e da editora Albatros estava preparando publicar uma antologia de FC na qual iria publicar uma parte do meu volume. Um dos editores me disse que minha poesia era especial, diferente de qualquer outro estilo de poesia e que a única solução seria concordar em publicar sob o selo SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

Após a revolução, publiquei um livro de poesia em inglês, The Fall in Form (1993), e vários panfletos em francês e alemão (1992). Publiquei em String, Quasar, Eucronia, etc. Agora temos sites: Agonia, Centrul String, Facebook... Publiquei dois volumes de poesia: A morada dos avatares (Editora TORNADA, 2014) e HOBBIES (Editora TORNADA, 2015). Estou preparando o volume De mãos dadas com Perséfone.