primário

Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început,
O universo fantasmagórico reside
stins în transparență,
a forma globular cai
através de um espaço projetado
do pensamento infernal
a pătrunderii în esență.

EU VOU DESCONCRETIZAR

Eu estava além da imaginação.

Novos formulários
Sob a iluminação
aceluiași spectru,
eles nos reuniram um no outro.

eu tinha deixado isso para trás
a verdade até então;
o concreto não permaneceu mais conosco
E assim
O tamanho desapareceu
lăsându-ne,
Cutreietorii veșniciei.

FARDO

Éramos escravos da harmonia invisível.

Vista na luz
căram în litiere de aur,
oglinda cu nesfârșite fețe,
cunoașterea tuturor lumilor,
e o objetivo da passagem
dintr-o parte în alta.

encargos
Eles ficaram satisfeitos
além do limite do tempo.

EXCUGAÇÃO

Lema:
„Un filosof a spus astfel: cuget, deci exist.
Segue-se daí que eu existo, já que penso?
Filosoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu exist. Sau altfel: exist nu exist, eu tot cuget.”
Victor Kernbach (Feriados secretos)

Eu sabia que você estava neste campo
înflorit de ochiul tău,
demon întors din podișul misterelor,
banhado no fluxo do tempo
como um raio
mare de plasmă.

Eu sabia que você estava existindo além da forma
no feixe de ondas
magicamente iluminado pelos gerbos do espectro
jogado sobre o ser do mundo
abstractă, atrăgătoare,
înrobitoare.

Eu sabia que iria te encontrar
odată cu mitul călătorului,
eu, trecătoarea prin formă,
prin spațiile, lumile dintotdeauna
deste tornado contínuo
colorate și triste.

Eu sempre soube que você estava exagerando
além da aparência do deserto
prin care călătoream singură,
aidoma luminii,
revărsate peste tot ce poate fi,
sobre tudo o que foi, sobre tudo o que é.

Desaparecer ao mesmo tempo

Quase transparente
sob uma luz escolhida
Eu estava passando vinculativo um ao outro
cu nesfârșite fire.

Olhos torcidos em nós
eles vagaram pelo cosmos da carne.

Ódio de estranhos
não chegou aqui
iar liniștea era deplină.
Sângele nostru,
clorofila derrubada em vermelho
purta seva pământului prin noi,
Cutreierătorii Spațiului.

Veșniciile ne cereau.

Am fi vrut să zăbovim,
queríamos deixar uma marca.

Veșniciile ne cereau.

Pelo menos vamos juntos.

EU TENTEI O CONHECIMENTO

Você estava além
de verdele transparent.
Passei meus olhos
através do círculo
și te-am întâlnit.
Pronto para não te conhecer
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
riquezas
erau la noi pe din două.
Eles tiveram que ser inventário
E durante esse tempo
Eu tive a missão
dividir
e estudo
na forma de uma população
esta área.

Nós fomos talentosos
com atração
Mas eu tinha confundido o tempo
cu foarte puțin,
pensando que nos conhecemos
em algum lugar no passado.

ENTENDIMENTO

Monitor de pontuação no saibro
te găsisem într-o parte a planetei.

pela sua boca
A poeira se tornou
Anti -gravitacional
empurrado por seus pulmões
para o ar queimado
de elemente necunoscute.
eu tinha encontrado você
Mesmo que eu tivesse perdido os olhos
în valea secată.
Spațiul pur ne permitea întâlnirea oricând.

Meus pensamentos e
Seus pensamentos
eles estavam se tornando um tapete batido
através da ponte do vale seco.

O ouro, os brilhos
iluminou esta reunião e
se nós estivéssemos apertados
materia în pași,
estaríamos pisando pesadamente
sobre o tapete tecido
de nossos pensamentos e
așternut peste puntea din valea secată.

SOB ESTE JOGO

O ar era muito pouco para nós.

O castigo em que fomos pegos
ne fusese dată pe viață.
Papões de perdoar não poderiam fazer
nervii mâinilor ar fi murit,
Sob este jogo
em que
se topeau și trupurile noastre.

A reunião não foi dada
no lugar onde eu poderia penetrar
sem corpos.

Nossa fusão
va fi triumfală.

Eternamente misturado em outros
Nós podemos estar juntos

Am fi vrut dimensiunea aici,
în timpul acesta să fie,
în locul acestei planete,
em carnes com esta estrutura.

A MORTE DA LUZ

Eu mor.
Eu me enterro sob sua pálpebra
no túmulo mais triste
o que já existiu no mundo.

E Deus saberá
que seu Universo
cu-alaiul de lumină și iubire,
s-a prăbușit, captiv în veci,
Aos olhos de um príncipe nômade
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Mă sting în ochiul tău,
ca să renasc un foc pustiitor,
când pleoapa-ți vei deschide.

E Deus saberá
que ele se perdeu
și strălucirea Sa,
când m-a lăsat să mor,
Aos olhos de um príncipe nômade
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Trec în neant,
sendo seu olhar de chama
o que-tentando queimar o mundo.

E Deus saberá
que eu, Sua Luz
Eu me transformei em fogo
pierzându-mi nemurirea,
Aos olhos de um príncipe nômade
trimis de umbra nopții să năruie Lumina.

Reporie

O planeta está me engolindo lentamente
e bicos prateados
în jur îmi țin feștile.

A esfera escura
reabsorve nas vísceras
as pragas em mim.

Încerc să mai rămân,
poder pensar em você
quando terei um corpo mortal
când voi trăi prin sânge,
imaginar
que somos outra onda
para esquecer minha carne macia
de estigma fecundo.

O planeta está me engolindo lentamente.

Os 10 poemas aqui apresentados fazem parte do volume A morada dos avatares (Edição TORNADA, 2014) Partes importantes deste volume vêm do meu passado literário. Certa vez, tentei publicar meus poemas em volumes. Embora tenham sido apreciados, até elogiados — e dou como exemplo a prática da professora universitária Marioara GODEANU, uma das mais importantes pesquisadoras da área de biologia em nosso país, que iniciava e encerrava suas aulas com meus poemas — não o fiz. ter sucesso antes de 1989. Tudo o que consegui foi publicar uma série de placas na revista Luceafărul (a partir de 1983), graças ao meu irmão de alma, o poeta e maestro Cezar IVĂNESCU e sua criação, Cenaclul Numime Poetului, da qual sou um ex-membro.

Por quê isso aconteceu?

Porque eu não escrevia poesia “para o país e para o regime”, segundo alguns editores. A revolução de 1989 me encontrou com o volume de poemas Jogo Tornado preparar. Recebi recomendações do secretário do Cenáculo Literário "George Călinescu" da Academia Romena, do escritor Ion Potopin, à editora Cartea Românească, do secretário do Sindicato dos Escritores, Ion Hobana, e da editora Albatros estava preparando publicar uma antologia de FC na qual iria publicar uma parte do meu volume. Um dos editores me disse que minha poesia era especial, diferente de qualquer outro estilo de poesia e que a única solução seria concordar em publicar sob o selo SF.

Este adevărat că eu înființasem în anul 1987, în Institutul Politehnic București, Cenaclul StrING, în care activa un grup de dialog filozofic, științific și literar cu tendințe SF. Dorința de a crea un ideal din „cunoaștere” și de a încerca „o renaștere culturală” a constituit pentru grup sensul înființării cenaclului, pe care l-am numit StrING după „Teoria stringurilor” (teoria corzilor), fiind noi fascinați de posibilitățile acestei teorii de a considera că Universul ar avea zece sau douăzeci și șase de dimensiuni și că „totul” ar fi „vibrație”. În cadrul secției literare a cenaclului se citeau şi se criticau lucrările create de „stringiști”, multe dintre ele elaborate sub impresia întâlnirilor științifice anterioare. Printre participanții obișnuiți se găseau scriitorii Ion Hobana, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Mihai Grămescu, profesorul Dolphi Drimer, fizicianul Mircea Rusu, cercetătorul Florin Munteanu, studenți de la filologie sau de la alte facultăți bucureștene.

Revoluția a găsit cenaclul punându-şi problema publicării lucrărilor sale, drept care, în vara lui 1990, am reușit să tipăresc primul număr al revistei STRING — revistă de știință prospectivă și science-fiction, care până în anul 2000 a ajuns la numărul douăzeci. Toată această activitate, împreună cu participările mele la întâlnirile Grupului de studii interdisciplinare al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, condus de academicianul Mihai Drăgănescu, cu experiențele și discuțiile cu Marioara Godeanu sau cu mulți alți oameni de știință, scriitori sau filosofi, au reprezentat izvoarele poeziei mele.

Am debutat la invitația scriitorului Adrian Rogoz, pe 22 martie 1987, într-o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor și tot în aceeași primăvară am obținut și un premiu literar în cadrul Festivalului LUCIAN BLAGA, organizat în orașul Sebeș. În toamna aceluiași an, la Consfătuirea națională a cenaclurilor de anticipație, Craiova, am obținut premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor și revista Ramuri și mențiune pentru artă plastică. Dar marele câștig al participării mele la această consfătuire a fost întâlnirea cu scriitorul Victor Kernbach, unul dintre cei mai fascinanți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și împreună cu care hotărâsem să-l vizităm pe Constantin NOICA. Acest lucru nu s-a mai întâmplat… în ziua în care ar fi trebuit să plecăm spre Sibiu, 4 decembrie 1987, Noica a plecat la Universul Etern.

Após a revolução, publiquei um livro de poesia em inglês, The Fall in Form (1993), e vários panfletos em francês e alemão (1992). Publiquei em String, Quasar, Eucronia, etc. Agora temos sites: Agonia, Centrul String, Facebook... Publiquei dois volumes de poesia: A morada dos avatares (Editora TORNADA, 2014) e HOBBIES (Editora TORNADA, 2015). Estou preparando o volume De mãos dadas com Perséfone.