Un foșnet mă trezise dintr-un vis aiurit, în care trei canibali îmi cruțaseră viața, cerându-mi în schimb să le fredonez o baladă pe care o cântam când eram mai mic. Ochii mă usturau de la atâta beznă. Somnul mă părăsise definitiv, dar încă mai adulmecam mirosul greoi de carne pârlită. Când am reușit, anevoie, să îmi conving un picior să se aventureze în noapte, restul corpului l-a urmat aproape mecanic până la ușa de la intrare. În periplul meu nocturn, m-am lovit de două noptiere și m-am împiedicat de cutia cu bijuterii de curând achiziționate de la un magazin simpatic din centru.