Dincolo de Farul de la Capătul Lumii

Vasul de Sânge al autiștilor aluneca neauzit prin ceața vâscoasă. Alexandru Vromihene încerca să-și mențină postura verticală pe punte, alături de comandantul trupei de mercenari. În spatele lor, aceștia așteptau neclintiți, înfășurați în veșmintele negre ce le acopereau trupul în întregime. Își trăseseră deja peste ochi lentilele realității, ca măsură de precauție. De jos, din cală, se putea auzi susurul autiștilor ce pilotau vasul. Dincolo de ei, o liniște apăsătoare, de parcă însăși apa prin care navigau nu era decât o impresie. read more

Read More

Turnurile Gemene

Acesta este ultimul meu Indiciu. În toți anii în care am construit personaje, am încercat de fapt să dau la o parte vălul care acoperă lumea în care trăiam și despre care credeam că nu este una singură pentru toți. N-am reușit să distrug sistemul de control ce asigură puterea acelora care îl susțin și îl clădesc zi de zi, după normele de acum clasice ale imaginii. Dar deconspirând faptele, ți-am dat de gândit. Nici religiile, nici războaiele nu au fost reale. Dar tu, cel care încerci să înțelegi, cel care te bucuri altfel în fiecare dimineață, tu ești cheia acestui joc. În funcție de ce faci, realitatea pe care ei o exploatează capătă noi orizonturi.

Read More

Cruciada lui Moreaugarin

Pelerinii sunt ființe sonore născute din sunetu’ primar al Universului. Într-o bună zi au furat Cetatea Vălurit Ideală a oamenilor. Au dus-o hăt. Au plimbat-o prin întreg Universu’ până când diamantele de lumină veche au început să pălească. Așa că pelerinii s-au întors din drum. Au ridicat cetatea pe Venus, și diamantele au început să sclipească din nou. Numai că civilizația venusiană a fost distrusă prin trădare, sperjur și crimă. Venusienii n-au rezistat tentației.

Read More

Trudnică procurare a hranei…

Când îi întinse trandafirul, încercă s-o prindă de mână, dar degetele ei subţiri alunecară ca nişte şerpi mărunţi din strânsoare, iar frumoasa se retrase, chicotind ruşinoasă — dar, într-un fel, provocatoare. Aydin îşi dădea seama că-l place, dar nu ştia cum să procedeze, la ei în trib fetele nu se întâlneau cu băieţii, stăteau ascunse în căruţele lor şi-şi ascundeau chipul şi trupul sub veşminte largi.

Read More

Aguirre, mânia zeilor…

Plescăitul furios al apelor aproape că acoperea zgomotele pădurii tropicale. Și, totuși, urechilor speriate ale lui Lopes de Guatemuz li se păru că surprind, dincolo de frunzele lungi și subțiri ale copacilor-coroană, chemarea femelei de leopard negru. Bărbatul își scărpină ceafa apărată de limba de metal a căștii și se sprijini mai puternic de mânerul suliței înalte; se strădui să prindă firul cuvintelor lui Aguirre, așezat dincolo de arcul de cerc pe care puteau să-l acopere privirile sale. Era, totuși, vorba de moarte.

Read More

Cântecul Libelungilor

Stăteau la marginea câmpiei crăpate de arşiţă. Afurisitele de muşuroaie duhneau ca dracu’. În afara lor, nicio vietate nu anima nesfârşirea de cenuşă radioactivă. Până şi costumele lor de protecţie argintii sclipeau anorganic sub soarele însângerat. Undeva, în zare, se profila ca decupat conturul Oraşului. Paralelipipedele surpate expuneau vederii găuri negre ce se holbau orb spre lumea colorată vesel a Câmpiei. Monoliţii cenuşii erau, de altfel, singurul lucru monocrom pe câmpul multicolor de pulbere.

Read More

Cuvânt Înainte

Lumile fantastice nu sunt o creaţie a literaturii moderne; dimpotrivă, ele fac parte dintre primele plăsmuiri ale omului, atunci când a început să prindă gustul povestirii şi al misterelor. Fantasticul nu desemnează numai un spaţiu situat dincolo de pământ, aşa cum ar părea la prima vedere, ci mai ales unul care s-ar putea afla oriunde, dar nicăieri în special, un tărâm al fanteziei, al zeilor şi monştrilor, al oamenilor aflaţi la limita civilizaţiei, al raiului şi al iadului, al miticului, al imaginaţiei fără limite, al neveridicului, dar şi unul al cercetării, al ştiinţei prospective şi a viitorului. read more

Read More